„Binecuvântați sunt cei care pot oferi fără să-și aminteasă și pot primi fără să uite.”

Elisabeth Bibesco

 A trecut vremea sărbătorilor și eu încă mă mai gândesc la daruri.Nu este vorba despre acel gen de cadouri pe care uneori nici nu te mai bucuri că le oferi pentru că ai obosit alergând prin magazine după ele și întrebându-te: „oare îi va plăcea?”. Nu, acum nu mă gândesc la ele. Ci mă refer la darurile pe care le facem mereu, în fiecare zi, când simțim că avem ceva de oferit, când credem că celălalt are nevoie să primească ceva (indiferent dacă merită sau nu). Daruri mărunte care nu necesită vreun efort, dar care pot valora foarte mult.

a darui 1

Un dar nu e nevoie să fie ceva material, un obiect, oricât ar fi el de frumos sau valoros. Un dar adevărat și ușor de oferit e acela care vine din suflet, pe care îl oferi cu bucurie și care, prin faptul că l-ai oferit îți aduce împlinire și mulțumire. Poate fi un zâmbet, un gând bun sau o încurajare. Chiar și un umăr pe care un prieten are nevoie să plângă poate fi un mic dar dacă îl oferi la momentul potrivit. Poate că el nu are nevoie decât să-i acorzi puțină atenție și să-l asculți, să-l lași să vorbească și să-și spună of-ul.

Este posibil ca ceea ce oferi să ajungă la persoana care primește într-un moment în care simte că nu mai are nicio speranță, nicio bucurie, când are senzația că tot ce o înconjoară îi este potrivnic. În astfel de clipe micul tău dar poate deveni ceva extrem de valoros, o mică rază plăpândă se poate transforma într-o lumină strălucitoare care dă acelei ființe puterea să continue, să meargă mai departe.

Poate nu vei ști niciodată dacă și în ce fel a fost de folos ceea ce ai oferit, dar poate că nici nu este nevoie. Simplul fapt de a dărui fără a aștepta recunoștință cred că ne poate face mai buni, mai atenți la noi înșine și la ceilalți, la bucuria noastră și a celor din jur. Este posibil ca uneori cel ce primește să fie atât de preocupat de propria persoană, de propriile probleme încât nici să nu observe că i se oferă ceva. Asta nu ar trebui să ne descurajeze, ci, dimpotrivă, îi mai oferim ceva și altă dată. Și, poate, cândva vom avea șansa de a vedea în privirea lui acea sclipire, acel zâmbet, acea lumină ce apare în ochii unui copil care a primit jucăria pe care și-o dorea.

gargarite

Nu aș vrea să fiu înțeleasă greșit, a dărui nu înseamnă să uiți de tine, să te neglijezi, să te lași la urmă, să dai tot ce ai și să nu mai rămâi cu nimic. Când dăruim ceva din suflet împărtășim cu ceilalți câte ceva din ceea ce există în noi. Și sunt convinsă că toți avem mereu ceva frumos de dăruit, doar că de multe ori nu suntem conștienți. Partea și mai frumoasă a lucrurilor este că, deși nu acesta este scopul, dăruind, ne va veni mai devreme sau mai târziu rândul să primim, căci în toate există un echilibru.

Trăim într-o lume în care oamenii au uitat să ofere, să iubească, ba chiar și să zâmbească, o lume în care propria persoană e mai importantă decât orice altceva. Cu siguranță ne-ar fi tuturor mai bine dacă am oferi mai mult din ceea ce poate, la rândul nostru, ne-ar plăcea să primim.

Este foarte important ca darul să vină din inimă, să-l oferi cu drag și cu plăcere, să pui în el o fărâmă din sufletul tău, căci atunci are mai multe șanse să ajungă acolo unde trebuie, unde este nevoie de el. Abia atunci vei simți acea mulțumire, acea bucurie lăuntrică de a oferi.

Cum ar fi dacă fiecare dintre noi am dărui câte ceva în mod conștient în fiecare zi? La urma urmei, dacă s-ar întâmpla așa, fiecare ar avea la rândul său cel puțin o șansă să primească ceva… îmi și imaginez o lume plină doar de zâmbete, de bucurie și gânduri bune…. Hmm, pare utopic, nu?  Și totuși….

 

„Nu judeca fiecare zi după recolta pe care o culegi, ci după semințele pe care le cultivi.”

Robert Louis Stevenson

Autor psiholog Magdalena Smolinschi

Masterand  Terapii de Cuplu și Familie

Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației

Universitatea Al. I. Cuza Iași

Stagiar in cadrul Willing cabinet de psihoterapie

Comentarii