De foarte multe ori ceea ce suntem convinsi ca se intampla in realitate este departe de adevar iar acest fapt se datoreaza neconcordantei intre logica umana ( deseori emotionala) si modul de functionare al fiintelor omenesti. Tocmai de aceea am ales sa va povestesc in editia de astazi despre ce li se intampla partenerilor dumneavoastra dupa ce plecati la serviciu pentru o perioada mai indelungata. Sunt aspecte pe care probabil ca nu vi le marturisesc sau,atunci cand o fac, nu gasesc cele mai potrivite cai pentru a se face auziti si tolerati mai bine. Cu siguranta relatiile dintre voi vor deveni implinitoare dupa ce veti afla ce se intampla de fapt si credintele blocante vor disparea pentru a face un loc binemeritat gandirii logice sau rationale,asa cum obisnuim sa o numim noi,psihologii.
Sotul care ramane acasa este nevoit sa ingrijeasca singur de gospodarie.Pentru aceasta este nevoit sa ia singur decizii si acest lucru il responsabilizeaza si ii aduce o presiune foarte mare. Atunci cand hotarasti singur primesti deopotriva meritele cat si povara consecintelor negative. Cand sunt doi are loc un dialog,un schimb de idei si grijile se impart.
Orele de lucru aproape ca se dubleaza fiind nevoie sa suplineasca absenta celui plecat si,astfel,survine oboseala.Mai mult,aceste ore sunt neplatite caci cine s-ar gandi sa plateasca o femeie care tunde iarba de pe peluza in locul sotului ei sau o un barbat care gateste in timpul in care sotia este in deplasare? Partea si mai trista este aceea ca orele de lucru suplimentare si neplatite sunt foarte putin valorizate. Treburile care tin de adminstrarea unei familii nu au loc pe o scala de valori a muncilor si,ca un paradox, ele trebuie indeplinite in mod obligatoriu dar facandu-le nu vei primi nimic in schimb.

Ca intr-o cascada de efecte ajungem in punctul in care cel/cea care va asteapta acasa vor resimti un statut social mult scazut. Chiar in limba romana avem aceasta ingrozitoare expresie potrivit careia “stai acasa si nu faci nimic”. Lucrurile devin din ce in ce mai rele iar nu asa de bune cum se credea in momentul in care s-a luat decizia plecarii unuia dintre parteneri. Cei care raman in gospodarie se simt coplesiti,furiosi,izolati,au ganduri suicidale,sufera de depresie, dezvolta simptome psihosomatice iar unii dintre ei abandoneaza copiii.Intr-un cuvant,este mult prea mult pentru ei/ele.
Criza poate aparea si mai tarziu,atunci cand se intorc sotii de la serviciu si vor sa reia pozitia de partener in conducerea familiei,in luarea deciziilor si in indeplinirea indatoririlor. Dar cel care a stat acasa a devenit capul familiei si se poarta in consecinta neputand sa imparta locul.
Ramane ca dumneavoastra sa va conectati cu aceste informatii,sa vi le asumati ca realitati ce se intampla si sa luati deciziile cele mai potrivite pentru cuplul si familia dumneavoastra.

Psihoterapeut Ana-Aurelia Băianu

Comentarii