De foarte multe ori am auzit expresia de „relație toxică”, dar la ce se referă mai precis toxicitatea într-o relație? O relație toxică nu presupune neapărat abuz verbal/emoțional/fizic, ci implică anumite semne de avertizare cum că această relație este una distructivă pentru unul dintre parteneri sau pentru ambii, prin faptul că aceștia își petrec timpul mai mult certându-se decât bucurându-se de clipele petrecute împreună.

Este adevărat că nicio relație nu este perfectă, dar sentimentele care ar trebui să predomine în cea mai mare parte a timpului, atunci când ai o legătură frumoasă cu partenerul de lângă tine, sunt cele de siguranţă, fericire, iubire, apreciere, respect şi libertatea de a fi tu însăți fără niciun fel de constrângere.

Semnele unei relații toxice sunt subtile și persistente, provocând dezechilibru între parteneri prin ameninţare, învinovăţirea celuilalt pentru manipulare şi şantaj emoţional, prin reacţii afective puternice precum crize de plâns, reproşuri, certuri, tendinţa de a controla, iar uneori se poate ajunge chiar la o tentativă de sinucidere demonstrativă.

O relație nesănătoasă poate fi recunoscută după câteva indicii, iar dacă partenerul/partenerii apelează la terapie și aceasta nu funcţionează, se recomandă ieşirea dintr-o relaţie care, altfel, aduce mai multe prejudicii persoanei, decât beneficii. Dar care sunt indiciile că ne aflăm într-o relație toxică?

  • Nu poți fi tu însăți, ești nevoit să ascunzi o parte a personalității tale deoarece partenerul/a pur și simplu nu te poate accepta așa cum ești tu în totalitate. Nu te poți exprima așa cum îți dorești de teama să nu fii judecat greșit sau chiar certat de jumatatea ta. Poate că trebuie să păstrezi tăcerea în legătură cu sistemul tău de credințe. Ori s-ar putea să fii implicat într-o activitate care sa fie pasiunea vieții tale și să nu poți împărtăși aceste experiențe cu partenerul/a.
  • Lipsa încrederii în partenerul/a de viață te face anxios și îți poluează mintea cu gânduri de îngrijorare. Este toxică și pentru jumatatea ta care se află mereu în defensivă și trebuie să-și dovedească credința de fiecare dată.
  • Nu mai puteți discuta deschis orice subiect. Comunicarea ar trebui sa fie fundația oricărei relații. Fără comunicare își vor face apariția persupunerile greșite, iar insecuritățile vor distruge atracția dintre voi.
  • Toate acţiunile tale aduc nemulțumire. Indiferent ce faci și ce spui, ti se reproşează că greşeşti, că nu este bine. În același timp, ți se demonstrează că nu ai dreptate, că ești mereu vinovat/ă.
  • Nu-i mai atragi atentia. Nu eşti văzut/ă, apreciat/ă. Dacă ai o reușită, nu este atât de important și nu primeşti aprecieri.
  • Este obosit/ă, plictisit/ă mai tot timpul și te complaci în această situație. Orele trec fără a face ceva constructiv împreună. Din orice motiv, oricât de mic, vă certaţi.
  • Vorbeşte doar despre el/ea. În anumite situații își supraapreciază fizicul, comportamentul, rezultatele obținute. Există și momente când i se pare că are prea multe probleme, că doar lui/ei îi merg toate pe dos. Nu vede nicio soluţie la orizont, ci doar griji. Dacă-i dai sfaturi, începe să te certe că minimalizezi eşecurile lui/ei.
  • Aşteaptă să fie răsfăţat, protejat de tine. Uită că eşti partenerul de cuplu, nu părintele. Alături de tine, face regresie emoţională în anii copilăriei. Eşti mai mult o mamă/tată decât femeia/bărbatul din viaţa lui/ei.
  • Când socializezi cu sexul opus, este ochi şi urechi. Este prezent/ă în activitatea ta online, pe telefon, are parola conturilor de Facebook, etc. Cum i se pare ceva în neregulă, deja ies scântei.
  • De fiecare dată când îţi exprimi dorinţa de a ieşi împreună, apare ceva urgent, neprevăzut în viaţa lui/ei personală.
  • Uită des cele mai mici şi mărunte gesturi de drăgălăşenie. Un film, un ceai, o floare, un răsărit, un apus, o zi importantă din viaţa ta. Momentele petrecute împreună sunt ca între doi colegi sau buni amici.
  • Relaţia intimă a devenit o rutină, o descărcare hormonală, la nevoie, sau un război, în care fiecare deleagă vina pe celălalt, pentru că totul durează 3 minute. Nici sexul nu vă mai ajută.
  • Din zi în zi eşti mai nefericit/ă, te simţi singur/ă în doi, te izolezi de lumea reală, te refugiezi în mâncare, în ţigări, în energizante, alcool etc. Agitaţia creşte, reproşezi pentru starea în care sunteţi. Ţi se răspunde că ai o problemă, că totul este ok, că nu există probleme între voi și că tu vrei prea mult.
  • Toţi cei din jur văd că eşti în neregulă, tu aştepţi de ceva ani o schimbare. Citeşti, faci sport, aplici tehnici pozitive, mergi la seminarii și, totuşi, eşti singurul care vrea o schimbare.
  • Îţi este teamă să-ţi împărtăşeşti părerile. Te simţi constant presat/ă,ca şi când ai sta ca pe ace în preajma lui/ei ,deoarece ţi-e frică de reacţiile partenerului.
  • Nu mai există recunoștință între voi. Nu vă mai spuneți „mulțumesc” sau „cu plăcere”. Chiar dacă un cuplu se confruntă cu anumite probleme, recunoştinţa exprimată la timp poate avea efecte pozitive pentru ambii parteneri.
  • A început să te mintă. Minciunile mărunte nu sunt întotdeauna un lucru rău,în special când le spunem pentru a proteja o persoană la care ţinem foarte mult. Dar dacă ţi-ai dat seama că partenerul te-a minţit cu bună ştiinţă, este important să te uiţi la motivaţiile din spatele minciunii sale.
  • Trăiești mai mult cu amintirea momentelor plăcute care s-au petrecut demult și mai puțin cu ce se întâmplă acum între voi. O relație nu are loc în trecut ci în prezent, iar faptul că preferi trecutul arată că e ceva în neregulă cu felul în care sunt lucrurile acum. Amintirile pot fi foarte frumoase dar nu pot fi motive de a rămâne împreună, dacă alte motive nu există.
  • Diferențele dintre voi nu sunt acceptate și fiecare încearcă să-l schimbe pe celălalt: relația în sine nu este flexibilă și capabilă să se adapteze schimbărilor care apar inevitabil în viață.
  • Dacă ați ajuns să vă aruncați insulte sau să vă înjurați, tensiunea este deja la un punct foarte ridicat, de unde greu mai poate să coboare.
  • Nu încetezi să plătești pentru greșeli din trecut. Dacă încă ți se mai reproșează lucruri pe care le-ai făcut acum 5, 10 sau 20 de ani, relația este toxică. Motivul pentru care ți se reproșează acele greșeli nu mai este demult supărarea pentru ce ai făcut – a devenit un mijloc de control și opresiune.
  • Unul dintre voi sau chiar amândoi îl compară pe celălalt cu alte persoane și comparația nu îl avantajează.
  • Ești într-o stare mult mai proastă decât erai la începutul relației, pe toate planurile.
  • Viața împreună pare să vă fi scăpat de sub control la nivel financiar deoarece cheltuiți mai mult decât câștigați sau celălalt cheltuie bani fără să îți spună.
  • Are așteptări exagerate și nu este niciodată mulțumi, întotdeauna e ceva pe care-l puteai face mai bine. Așteptarea este de a-i satisface nevoile chiar în detrimentul nevoilor tale: ți-ar putea cere să îi acorzi întreaga ta atenție.
  • Critica și disprețul fac parte dintre „Călăreții Apocalipsei unei relații”, anume 4 factori pe care John Gottman îi consideră a fi predictori de încredere pentru încheierea unei relații. Când partenerul/a recurge permanent la critică, ne simțim dezamăgiți, descurajați și e ca și cum nimic din ce facem nu e bine. Când această critică se împletește și cu ironia și când este adresată public (de față cu prieteni sau alți membri ai familiei) impactul este și mai mare pentru că se amplifică sentimentul de rușine.
  • Se repetă mereu aceeași ceartă pentru că o relație toxică nu permite rezolvarea conflictelor și ca atare cei doi parteneri ajung mereu să poarte aceeași ceartă, fără a rezolva în vreun fel disputa.

Lista ar mai putea continua, dar acestea sunt principalele semne că ne aflăm într-o relație toxică și inevitabil ne întrebăm ce este de făcut pentru a ne salva relația, poate chiar căsnicia. Majoritatea persoanelor se complac în această situație din ideea ca dragostea adevărată presupune și suferință, din ideea că trebuie să lupți pentru relația ta dacă îți iubești sincer partenerul/a, pentru că își ignoră intuiția, pentru că, din când în când, celălalt le oferă dovezi de afecțiune sau se poartă „frumos”, pentru că se consideră vinovate în totalitate de această situație, din idei romantice greșite: „mă completează”, „este sufletul meu pereche”, „e jumătatea mea”, pentru că au investit deja în relație și consideră că nu o mai pot lua de la capăt sau pentru că speră că până la urmă totul va fi bine.

Relațiile toxice duc la izolare socială și emoțională, la sentimente de culpabilitate, frustrare, anxietate și atacuri de panică, depresie, somatizare și chiar la tentative de suicid. Încă de la primele semne de toxicitate pe care le sesizăm în relația noastră este indicat să discutăm cu partenerul/a despre posibilitatea de a merge la terapie de cuplu și familie. În situația în care acesta/aceasta refuză sau dacă schimbarea dorita nu apare ca urmare a faptului ca cel puțin unul dintre parteneri nu se implica in procesul de terapie, cel mai bine ar fi să ieșim din acea relație oricât de dureros ar fi.

Să nu uităm să avem încredere în puterea noastră interioară, să ne iubim și să ne punem pe primul loc în viața noastră!


Autor: Cristina Chițimuș
Masterand în Psihologie Clinică și Psihoterapie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei
Practicant la Cabinetul de Psihoterapie Willing

 

 

Comentarii