Astăzi am ales să vă povestesc câte ceva despre terapia structurală de familie întemeiată de Salvador Minuchin. Acesta este descris ca având o personalitate puternică, ceea ce a avut ca rezultat umbrirea altor reprezentanți care poate au avut contribuții mai mari sau la fel de importante dar nu au ajuns la fel de cunoscuți. Contribuția majoră a lui Minuchin a fost aceea de a  conceptualiza teoria structurii familiei.

            În concepția sa, familia are o organizare bine definită, cu roluri și funcții, precum și o  repartiție a puterii.

            Fiecare familie are o structură care este revelată numai prin interacțiunile spontane dintre membrii familiei (focalizarea pe “aici și acum”). Iar această structură a familiei creată prin roluri, reguli, granițe, ierarhii, alianțe, coaliții, triangulări, este un patern organizat în care membrii familiei interacționează. Paternurile din cadrul familiei sunt formate prin tranzacții repetate ajungându-se la reguli care vor guverna acea familie.

577271_10150756474476076_1420594054_n1

            Elementele de bază ale teoriei structurale de familie sunt: structura, subsistemele și granițele, unde structura este definită prin schemele de interacțiune familială și presupune modele invariabile de interacțiune care sunt guvernate de reguli ce determină când, cum și cu cine se intră în relație. Subsistemele familiei se diferențiază prin gen, interese comune și prin generație (subsistemul parinților, subsistemul mamă-fiică, subsitemul adulților, subsistemul copiilor). Iar granițele sunt acele fire invizibile de demarcație care reglementează contactul cu ceilalți, guvernate de reguli ce împart granițele în granițe clare, difuze și rigide.

            Școala structurală are la bază teoria ciclului vieții de familie care spune că de-a lungul vieții o familie trece prin anumite perioade de tranziție supranumite și stadii. Aceste stadii încep din momentul în care este format cuplul și continuă cu apariția copilului, al copilului școlar, adolescentului, adultului tânăr, al celui în care părinții rămân singuri, retragerea din activitate și se termină cu văduvia, decesul unuia dintre soți.

            Familia funcțională este văzută ca având o flexibilitate a tiparelor de tranzacționare iar aceasta îi dă o ușurință în a se schimba adecvat stadiului de dezvoltare familială. Aceasta  însemnă că familia va avea o graniță suficient de permeabilă dar și suficient de demarcată de lumea exterioară. Comunicarea este foarte importantă aici, aceasta fiind mijlocul prin care regulile devin clare și permit o bună evoluție și funcționalitate a întregii familii. Familia normală are granițe clare( de exemplu, o graniță clară între subsitemul părinților și cel al copiilor permite acestora să interacționeze între ei dar îi exclude din subsitemul soților). Iar o graniță clară stabilește și structura ierarhică, în care părinții au funcția de conducere. Sunt permise alianțele dar sunt excluse coalițiile și triangulările.

family-dance

            O familie funcțională nu înseamnă că este lipsită de probleme, ci că deține o structură cu granițe reglementate de reguli clare ceea ce îi dă flexibilitate  și îi permite să se adapteze cu ușurință la schimbări.

            Problemele apar atunci când structurile organizaționale ale familiei care nu sunt conforme cu normele unei familii funcționale, compromit capacitatea familiilor de a se adapta tranzițiilor inerente vieții de familie și astfel apar disfuncționalitățile.

            În familia disfuncțională apare teama de schimbare ce duce la un stres foarte mare iar acesta îi blochează  pe membrii familiei.Ei nu reușesc să-și modifice structura familiei și se ridigizează în structura deja existentă.Granițele devin rigide sau, din contra, difuze, ierarhiile incongruente, apar coalițiile etc.

            Concepția lui Minuchin este că membrii familiei sunt cei care trebuie să-și vorbească și să-și rezolve problemele și că terapeutul trebuie doar să invite familia la “dans” iar el să îi privească. Intervențiile lui sa fie doar pentru a le spune ceva despre felul în care dansează sau pentru a le arăta modalități alternative de “dans”.

pic8

            Bibliografie:

Nichols, M.P. și Schwartz, R.C., 2005, ediția a șasea, Family Therapy. Concepts and Methods, Boston, Allyn & Bacon, 1991.

Minuchin S., Fishman H. C., Family therapy techniques, Cambridge, MA.,Harvard University Press, 1981.

Mitrofan, I., Vasile, D., Terapii de familie, București, Ed. Sper , 2007.

Autor:  psiholog Ana Maria Murgulet

Masterand Terapii de Cuplu si Familie

Faculatatea de Psihologie si Stiinte ale Educatiei Iasi

Stagiar in cadrul Willing cabinet de psihoterapie

Comentarii