Căci Prunc s-a născut nouă, un Fiu S-a dat nouă…” (Isaia, capitolul 9, versetul 5)

Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos reprezintă începutul planului lui Dumnezeu de a mântui neamul omenesc. Totodată, ea este un început pentru fiecare dintre oameni, deoarece S-a născut în lume, S-a făcut asemenea tuturor Fiul lui Dumnezeu pogorât pe pământ pentru noi şi pentru a noastră mântuire. Această minune înseamnă un nou început, deoarece omul a avut posibilitatea să Îl cunoască pe Dumnezeu în toată slava Sa, având astfel acces la Cel care este izvorul vieţii şi al nemuririi.
Marea taină a naşterii pe pământ a Domnului nostru Iisus Hristos depăşeşte orice graniţă a raţiunii umane: Cel pe Care nu îl cuprind toate cerurile, Se face un Prunc mic, culcat într-un grajd, înfăşat în scutece, încălzit de suflarea animalelor, arătând prin aceasta şi mare Sa smerenie a Celui prin Care s-au făcut toate şi pentru toate.

Hristos vine în lume noaptea, în cea mai mare linişte posibilă, fără a deranja pe cineva; se naşte în noaptea păcatului în care sălăşluia neamul omenesc, El Care este lumina lumii, aduce această lumină şi luminează pe omul care avea mintea întunecată, descoperindu-i acestuia taina mare a dumnezeirii. De aceea şi în troparul Naşterii se cântă: Naşterea Ta Hristoase Dumnezeul nostru răsărit-a lumii lumina cunoştinţei.”
Din acea iesle mică El cheamă toată lumea pentru a I se închina, pentru a-L vedea pogorât pe pământ, pentru a-I aduce daruri şi pentru a primi Lumina care biruieşte întunericul. La chemarea Sa nu răspund decât oamenii simpli, păstorii, iar mai pe urmă magii, care nu rămân indiferenţi faţă de mesajul primit de la Dumnezeu. Ei văd în Pruncul culcat în iesle pe Împăratul şi Stăpânul a toate şi I se închină, aducându-i adorare aşa cum i Se cuvine lui Dumnezeu.
Acest mare eveniment al Naşterii Domnului a dat posibilitatea omului de a se uni într-un glas cu cerul. Lumea materială se uneşte într-un cuget, într-o cântare cu lumea spirituală pentru a lăuda pe Creatorul lor. A fost un moment unic în care omul a avut posibilitatea să mărească pe Dumnezeu dimpreună cu îngerii prin aceasta unindu-se practic cerul cu pământul într-un singur glas, aşa după cum frumos zice o colindă: „Îngerii cântau, păstorii fluierau, magii se-nchinau, toţi se bucurau”
Fie ca Sfânta sărbătoare a Naşterii Domnului să vă aducă în inimi lumina desăvârşita a Împărăţiei lui Dumnezeu, şi să aveţi parte de bucuria pe care au avut-o păstorii când au primit vestea naşterii de la Înger, iar sufletele şi inimile să vă fie invadate de marea dragoste a Fiului lui Dumnezeu pogorât din cer, născut din Fecioară cu trup, Cel Care S-a smerit şi S-a făcut om pentru ca noi să ne putem îndumnezei.

Craciun fericit si la multi ani!!!
Autor:  psiholog CEHAN IONUŢ

Comentarii