Citind  cartea lui S.N. Lazarev, KARMA sau armonia dintre fizic, psihic şi destin, mi-a atras atenţia următorul paragraf: “Când un călugăr, care în decursul a 10 ani încheiaţi s-a rugat lui Dumnezeu să-i dea darul vindecării, primindu-l, s-a dus să-i comunice stareţului vestea, acesta i-a poruncit să se întoarcă în chilie şi să se roage la Dumnezeu să-i ia acest dar şi să il dea pe acela de a-şi vedea propriile păcate.”

         Pornind de la acest paragraf, mi-am amintit cât de important este să vedem propriile greşeli şi să încercăm să le corectăm în loc de a-i judecăm pe ceilalţi sau chiar  să încercăm să îi schimbăm.Specialiştii susţin că tendinţa de a judeca provine din durerea interioară a celui care judecă. Persoana în cauză va prefera să judece în loc să-şi recunoască apăsarea.

don`t judge me

         “Părintele psihologiei personalităţii”  Gordon Allport, în scriile sale, relatează următoarea situaţie:

Când avea 21 de ani a stabilit o întâlnire cu marele Freud. Neavând nici un subiect de discuţie pregătit, acesta a ales să-i povestească lui Freud o situaţie reală la care fusese martor în mijlocul de transport cu care venise la întâlnire. În mijlocul de transport el văzuse un băieţel de doar 4 ani a cărui manifestare , în opinia lui, trăda o clară fobie faţă de murdărie. Acest băieţel se plângea mereu mamei sale:” Nu vreau să stau acolo…Nu-l lăsa pe acest om murdar să stea lângă mine!”Freud, auzind cele relatate, l-a întrebat pe Allport: “Şi acel băieţel nu erai tu?”. Ipoteza lui Freud era că orice act intrapsihic are o cauză şi adevăratele cauze ale comportamentului nostru sunt inconştiente.Concluzia este că lui Allport nu i-ar fi atras atenţia acest băieţel dacă în inconştientul lui nu ar fi existat o fobie asemănătoare.

E uman să greşim, dar înainte de a-i judeca pe ceilalţi pentru greşelile lor ar trebui să ne oprim o secundă şi să ne uităm la noi şi la faptele noastre.

Oare noi nu greşim niciodată? Avem noi dreptul de a-i judeca pe ceilalţi?

Haideţi să vedem unde suntem stingheri şi de ce. Apoi s-ar putea să fim mult mai îngăduitori cu semenii noștri. Suntem cu toții oameni şi e firesc să greşim!Face parte din procesul nostru de adaptare,de încercări și erori,de învățare și tatonare.Acceptarea e primul pas către o viață frumoasă și liniștită.

Roxana                                                                                                                                                                                                                       Autor    Roxana Munteanu

stagiar in cadrul Willing cabinet de psihoterapie
studentă a Facultății de Psihologie și Științele Educației – Universitatea “Petre Andrei” Iași
licențiată în Științe Juridice
master Managementul Organizațional și al Resurselor Umane
formator acrediatat CNFPA, formator prim ajutor
Motto: ” Să te schimbi pe tine însuți este mult mai dificil decât să schimbi lumea înconjurătoare…”

Bibliografie

*S. N. Lazarev, KARMA sau armonia dintre  fizic, psihic şi destin

*C. Dîrţu, Psihologia personalităţiinote de curs

*E. C. Stărică, Psihologia personalităţiinote de curs

Comentarii