Motto: “Adevărul a fost o oglindă care, căzând din cer, s-a spart. Fiecare a luat câte o bucată şi, văzându-şi reflectată în ea propria imagine, a crezut că posedă întregul adevăr.” ~ Rumi

Vi s-a întâmplat să vă întrebaţi prea des “oare am închis uşa?” sau să pierdeţi lucruri din neatenţie pentru că aţi uitat sacoşa în magazin sau în timp ce conduceaţi maşina? Sau, fiind distraşi de câte un gând, să vă treziţi în momentul când puteaţi avea un impact sau când eraţi deja pe contrasens? Cred că tuturor ni s-a întamplat ceva asemănator. De ce avem parte de astfel de momente? Din cauza faptului că nu trăim în prezent ci în viitor, făcându-ne planuri, gândindu-ne la ziua de mâine, la ce va urma sau la trecut, regretându-l sau încercând inutil să îl reconstruim.

girl

Ce înseamna a trăi în momentul prezent, a fi “aici şi acum”?

Multe persoane ar răspunde afirmativ la întrebarea „Trăiți în momentul prezent?”, dar acest răspuns este superficial și automat,fapt ce se poate verifica printr-un simplu experiment. În timp ce mergem pe stradă ne propunem ferm să rămânem atenţi (treji) până la următoarea intersecţie, dar dacă după câteva secunde ne surprindem mintea fabulând pe diverse teme, atunci înseamnă că “am uitat de noi și am adormit”.

 De cele mai multe ori nu suntem prezenţi dar, din moment ce nici ceilalţi din jurul nostru nu sunt, nu ne dăm seama de aceasta. Începem să ne punem problema doar în momentul în care intrăm în contact cu această informaţie ale cărei origini sunt, cu siguranţă, extrem de vechi. Poate nici noi nu conştientizăm cât de profunde şi străvechi sunt aceste idei. Practic toate tradiţiile lumii au undeva în centrul practicilor lor această trăire a prezenţei sub cele mai diverse forme şi ritualuri, de la tradiţiile sufi pâna la cele creştine (amintesc aici isihasmul).

În toate practicile tradiţionale, religioase și până la abordările moderne, modalitatea practică de centrare, de amintire de sine şi de trăire a prezentului constă în centrarea minţii, coborârea ei în inimă, în centrul fiinţei noastre fizice, acolo realizându-se, în mod simbolic, reunirea tuturor împrăştierilor noastre… De aceea, inima este un centru simbolic şi prin concentrarea asupra ei se deschide uşa manifestării sinelui  în momentul prezent.Este poarta vieţii!

images

Cum suntem afectaţi de faptul de a nu trăi în momentul prezent?

Atunci când suntem pierduţi în lumea gândurilor, oscilăm foarte mult între nostalgii şi temeri trecute, între speranţe şi frici pentru viitor. Toate acestea ne afectează emoţiile și apar anxietăţi (fără fundamnet rațional), ne tulburam în interior, pierdem pacea şi uităm de noi. Nu suntem atenţi,şi nu ne trăim viaţa, trecem pe lângă ea. Neatenţia noastră duce la scindarea între gânduri – emoţii – corp. Pentru că atunci când suntem prezenţi, în primul rând suntem acasă, în corpul nostru, şi reuşim să creăm şi să simţim o unitate din treime, prin care viaţa va curge unitar şi putem cu adevărat simţi că trăim. Aşadar, în trăirea prezenţei de sine ne reunim treimile: corp – minte – suflet, pe de o parte, şi treimea noastră temporală – trecutul (pe care îl ştim şi care ne condiţionează modul actual de percepţie a lumii), prezentul (care este singura realitate şi unica certitudine) şi viitorul (care ne atrage în capcana fricilor şi a viselor – reale sau nu).

Pentru că unica şi singura realitate pe care o avem atunci când eliminăm toate oscilaţiile temporo-spaţiale care ne distrag este fiinţa noastră trăită în momentul prezent.

De aceea, orice proces transformator va începe şi va fi hrănit de conştientizarea şi trăirea efectivă a lui “aici şi acum”.

water-droplet-blue-bg05

Aţi experimentat vreodată ca în timp ce eraţi absorbiţi în lectura unei cărţi sau în vizionarea unui film să aduceţi atenţia asupra prezenţei voastre şi să spuneţi “În acest moment sunt conştient de mine”? Aceasta este diferenţa între a fi şi a nu fi. În câteva secunde aţi putut atinge cu mâna ceea ce filozoful Heidegger a teoretizat toată viaţa.

            “Nimeni nu e mai sclav decât cel care crede în mod fals că e liber.”

J. W. Goethe

Autor:  psiholog Ana Maria Murgulet

Masterand Terapii de Cuplu si Familie

Faculatatea de Psihologie si Stiinte ale Educatiei

Universitatea Al.I.Cuza Iasi

Stagiar in cadrul Willing cabinet de psihoterapie

joyful

Comentarii