Venirea unui copil pe lume reprezintă un eveniment extraordinar în viaţa unei familii, un nou început, o trecere într-un alt stadiu din ciclul vieţii, de la cel de familie fără copii la cel de cuplu care are un cu copil,așa cum teoretizează lucrările de specialitate. Însă, înainte de a da naştere unui prunc, ar trebui să fim responsabili şi să ne întrebăm, fiecare dintre noi, dacă ştim de ce anume are micuțul nevoie pentru a-i fi bine, pentru a se dezvolta armonios, pentru a se simţi în siguranţă?
După nevoile fiziologice ale copilului, cea mai importantă nevoie a sa este aceea de a se simţi iubit şi preţuit necondiţionat. Pentru aceasta, părinţii trebuie să îi ofere dragoste şi sprijin, indiferent de situaţie. Copilul e bine să ştie şi să simtă că afecţiunea şi suportul părinţilor lui nu depinde de nici un factor, că acestea nu sunt condiţionate. Majoritatea părinţilor îşi iubesc copiii, dar nu toţi îşi exprimă afecţiunea astfel încât să se facă înţeleşi sau să satisfacă întru totul nevoile copilului. Copilul unui părinte care ştie să-i arate dragostea ce i-o poartă, spune: „Simt dragostea cu care mă înveleşte zi de zi”, referindu-se la mama sa. Însă sunt copii care tânjesc după o îmbrăţişare de revedere, după un sărut de bun venit, după o mângâiere de consolare, după o strângere în braţe atunci când le este frică, pentru a se simţi protejaţi sau după un „bravo” atunci când au o realizare. Aceşti copii îşi doresc atât de mult dragostea şi atenţia părinţilor lor, încât ajung să o caute tot timpul, chiar şi în relaţiile extrafamiliale pe care le au cu alte persoane din jurul lor. Alteori, ei pot da naştere unor comportamente problematice sau tulburări somatice, tocmai pentru a atrage şi a beneficia de atenţia părinţilor. Aceasta este şi o modalitate de a provoca şi de a testa grija părinţilor săi. Copilul vrea să vadă dacă părinţii se îngrijorează pentru el, dacă el mai reprezintă ceva pentru aceştia. Părinţii acestor copii nu le-au oferit un ataşament securizant, ci unul nesigur, care îi poate face pe copii să simtă că nu le ajunge nici dragostea pe care o primesc de la ceilalţi, alţii decât părinţii lor, indiferent de cât şi cum le este oferită. Copilul cu ataşament nesigur va avea o stimă de sine scăzută, se poate simţi vinovat, fără valoare, nesigur şi temător în ceea ce face şi în relaţiile pe care le construieşte. Lipsa de încredere în sine şi în ceilalţi este un sentiment care îi va tăia din aripile sale, din avântul său către viaţă. Toate aceste aspecte îi pot scădea rezultatele la învăţătură sau în activităţile extraşcolare, îl pot influenţa pe termen lung. John Bowlby, creatorul teoriei atașamentului, considera că relaţiile de ataşament din copilărie au o influenţă puternică de-a lungul întregii vieţi.
Aşadar, mai ales în societatea în care trăim, pentru ca un copil să poată mai târziu să facă faţă cu bine încercărilor şi provocărilor vieţii, el are nevoie de toată dragostea şi sprijinul părinţilor lui, are nevoie să fie valorizat, iubit şi ajutat necondiţionat, are nevoie să ştie că se poate baza oricând pe suportul părinţilor. Copilul trebuie, de asemenea, lăudat şi încurajat când are o reuşită şi consolat atunci când pierde. De asemenea, pentru părinţi, „a iubi înseamnă a fi dispus să-ţi asumi riscuri pentru a-ţi ajuta copiii să-şi dezvolte standardele şi comportamentele cu care să te mândreşti atât tu, cât şi ei” (Ruth Peters, 1997). Părinţilor le revine sarcina de a-i forma copilului capacitatea de a distinge între bine şi rău, dar şi de a-i stabili anumite limite, care ar putea deranja copilul pe moment, dar care l-ar putea ajuta să se dezvolte la un nivel înalt mai târziu. Prin urmare, educaţia copilului trebuie să stea sub semnul echilibrului, stilul parental autorizat fiind acela care îmbină afecţiunea cu autoritatea asupra copilului. Astfel, se poate clădi încrederea în sine, puterea şi curajul copilului de a se avânta în viaţă, de a experimenta, de a face lucruri noi.
Autor: psiholog Alina Florea
Masterand Terapii de Cuplu si Familie
Faculatatea de Psihologie si Stiinte ale Educatiei
Universitatea Al.I.Cuza Iasi
Stagiar in cadrul Willing cabinet de psihoterapie