Sau Cum sa petreci o dimineata minunata in familie si cu toti prietenii alaturi.
Ziua de 30 septembrie a fost binecuvantata cu mult soare si aer proaspat de toamna. Iarba din curte a avut timp sa creasca frumos intreaga vara pentru a le servi acum drept covoras copiilor veniti sa se joace de-a vanzatorul si cumparatorul. Paturicile s-au intins cuminti la soare si au etalat cele mai frumoase jucarii si hainute. Iar langa ele,pe jos sau asezati pe scaunele de pitici, stateau seriosi micii vanzatori. Imaginea aceasta a durat,desigur,zece minute. Caci ce copil poate rezista tentatiei de a fugi liber? Si au inceput negocierile:” iti dau caracatita la schimb,trebuie sa imi dai rest un leu, de unde ti-ai cumparat papusa aceasta,stai,e masinuta meaaaaa!!!” Si,ca intotdeauna, parintii vegheau cu un zambet fericit peste talciocul in miniatura. Profesoarele si educatoarele lor au venit cu acea eleganta pe care o au cadrele didactice ce ne invata micutii si au cumparat grijulii de la fiecare copil cate un lucrusor. In mai putin de doua ore marfurile au disparut si a inceput numaratoarea banutilor. Fiecare dintre vanzatori venise cu dorinta de a strange bani pentru a-si indeplini un vis:o tableta,un camion,o rochita noua. Pentru toate acestea trebuie sa umblam putin si la portofelele parintilor insa ce sentiment minunat este atunci cand a contribuit si cel mic cu banuti!
Am vazut tatici liberi sa fie alaturi de fii si de fiicele lor asa cum stiu ei mai bine,sa ii invete despre bani si despre cum poti fi drept si corect in viata. Iar mamele,mai frumoase ca niciodata, priveau forfota si aveau grija ca totul sa fie cu bucurie si in deplina siguranta.
Sper ca ziua de talcioc sa fie inceputul unor duminici fericite in care tatal,mama si copiii sa fie impreuna si liberi sa isi exprime iubirea asa cum stiu ei cel mai bine!
