Despre alimente si arta
Natura moarta in pictura nu pare deloc a fi moarta. Tabloul care atarna intr-un cui deasupra mesei din bucatarie reprezinta un cos plin cu pere si struguri. Desi ma uit la fructele acestea de cateva minute lungi tot nu am reusit sa inteleg cum de stau acolo de ani buni de zile iar mie inca imi par proaspete si apetisante. Privesc si nimic din acest desen nu mi se pare mort. Chiar ma gandesc sa imi cumpar in seara aceasta cateva pere. Zemoase sa fie. Si galbene ingalbenite.
Se spune ca in Grecia Antica Zeuxis a pictat niste stafide care pareau atat de reale incat pasarile incercau sa le ciuguleasca. Si eu imi amintesc ca m-am aruncat de cateva ori in viata mea asupra unui cos cu fructe din plastic. Daca erau asezate la loc de cinste pe masa din sufragerie a gazdei cum sa ma gandesc ca sunt un “fake”? Anul trecut am descoperit in Turcia un nou tip de bibelouri: fructe din sapun. Numai ca acelea nu m-au putut pacali. Dar parfumul lor reusea sa imi aminteasca de capsunile al caror sezon trecuse nu demult.
Nu m-am gandit niciodata ca un tablou renascentist care infatiseaza o bucata de jambon alaturi de un pahar de vin rosu si cateva piersici ar putea fi de fapt un mesaj religios. Dar intr-o perioada in care omul era cu atat mai valorizat cu cat isi permitea sa manance mai mult si sa se imbrace mai bine, picturile in ulei reprezentand Sfanta Treime riscau sa treaca pe un plan secundar. Asa ca artistii au inceput sa sugereze vanitatea prin carne cruda iar virtutile prin fructe perfecte. Ma intreb cati dintre proprietarii de tablouri scumpe stiau ca aveau in casa o pictura religioasa simbolica iar nu o oda inchinata lui Gargantua si lui Pantagruel?
Si gastronomia este o arta. Iar bucatarul un artist. Daca ar mai fi si frumos, atunci i-am putea spune ca este un chef frumos ca un pictor. Sau sculptor. Mai bine sculptor pentru ca face niste obiecte minunate din rosii, piept de pui si frunze de rucola. Le sculpteaza si le stropeste cu ulei si cu un pic de otet. Apoi da un nume operei sale: salata. Iar salata lui a facut istorie.
Decoratiuni cu alimente fac si artistii si bucatarii. Pe fiecare platou gasesc o floare cu petale din fasii de morcovi. Iar prajitura in chip de ursulet are drept ochi doua bomboane mici. Sunt designeri care ne invata cum sa ne facem singure bratari si cercei din bobite de naut sau din fructe de anason. Pe rafturile din biblioteca putem aseza globuri din orez sau siraguri de portocale uscate!
Vopseaua cea mai rezistenta poate fi si astazi obtinuta din lucruri pe care in mod obisnuit le-am fi mancat. Va mai amintiti de ouale vopsite cu foi de ceapa? Se spune ca inainte culoarea rosie era facuta cu sange de bivol. Gatitul este stiinta si arta deopotriva. Bucataria devine un laborator in care toate sunt cantarite si amestecate. Se adauga mirodenii pentru a spori o aroma anume. Dupa reteta! Dar cand toate au fiert indeajuns totul incepe sa devina creatie. Frunze si lumanari, servetele colorate, sosuri parca ar fi cazut sub forma de ploaie peste platourile frumos aliniate, toate acestea transforma bucataria intr-un atelier de pictura si design.
Autor psiholog iasi Ana-Aurelia Băianu