Se scrie mult, dar se citeşte puţin. Se vorbeşte mult, dar se ascultă puţin. Noi, oamenii, cât de mult abuzăm de cuvinte ! De multe ori îmi răsună în gânduri versurile lui Grigore Vieru: “De ce-ai dat, Doamne, grai la om, iar nu la floare şi la pom?”
Orice cuvânt spus, orice cuvânt pronunţat este o ieşire superficială din sine. Abuzăm de ceilalţi atunci când ieşim din noi înşine în viaţa celorlalţi prin avalanşe de cuvinte care pot fi grele sau uşoare, pot fi calde sau reci, pot fi ziditoare sau distrugătoare. Viaţa fără cuvânt mai mult foloseşte decât cuvântul fără viaţă.
Avem nevoie de o igienă a cuvintelor pe care le folosim, avem nevoie să ne aplecăm atenţia asupra a ceea ce este în inimile noastre, în cele din urmă. Căci orice cuvânt cu greutate vine dintr-o greutate a inimii.
În lumea atât de solicitantă în care trăim, dacă nu cultivăm viaţa interioară, suntem predispuşi epuizării fizice şi/sau psihice, clacării, bolilor psihosomatice, etc. Atenţia la sine înseamnă în primul rând o retragere, o înstrăinare de lume, care aduce tăcerea. Abia în tăcere omul îşi poate asculta şi supraveghea cu adevărat gândurile. Supraveghindu-le, vom identifica aceleaşi gânduri care vin şi pleacă, de mai multe ori. Acestea reflectă o stare, uneori o problemă care ne macină. Atenţia la sine mai presupune şi înfrânare, adică diminuarea dorinţelor. Căci şi prin prea multe dorinţe ieşim din noi în mod abuziv în vieţile celorlalţi. Dar mai presus de toate, atenţia la sine înseamnă rugăciune, care este vorbire la persoana întâi, este o introspecţie organizată. Şi numai o persoană care are experienţa introspecţiei, va putea să-i înţeleagă cu adevărat pe ceilalţi, adică să arate empatie şi compasiune. Iar dacă cineva poate oferi alinare din inimă iar nu din minte, aceasta valorează mai mult.
Atenţia este ca un muşchi care trebuie antrenat ! Avem atâtea puteri în noi care fac alte lucruri mai puțin importante pentru că nu le-am antrenat.
autor Ana Rîciu
Masterand in cadrul programului de master “Terapii de Cuplu şi Familie”
Universitatea Alexandru Ioan Cuza Iasi
Stagiar in cadrul cabinetului de psihoterapie Willing