După cum ochii sunt consideraţi a fi oglinda sufletului, în mod similar poate fi autodezvăluirea considerată o oglindă a gândurilor, sentimentelor şi preocupărilor oamenilor. O temă deosebit de importantă în psihoterapie o reprezintă dezvăluirea sinelui. Sunt oameni care se dezvăluie foarte uşor şi oameni despre care niciodată nu poţi să spui că îi cunoşti cu adevărat. De multe ori observăm că únele persoane se dezvăluie într-o măsură relativ mare in fata unor necunoscuţi, spre exemplu celui de pe scaunul alăturat din tren sau din avion.
Procesul prin care datele înmagazinate în zona ascunsă sunt transferate zonei deschise poartă, de regulă, în literatura consacrată comunicării interpersonale, numele de autodezvăluire. Practica spovedaniei creştine şi terapia psihanalitică au arătat cu prisosinţă însemnătatea acestui demers pentru echilibrul interior şi sănătatea complexului psiho-somatic uman.
Autodezvăluirea este o parte deosebit de importantă a interacţiunilor noastre cu ceilalţi. Jourard (1958) afirma că “ nici o persoană nu se poate cunoaşte pe sine decât ca urmare a autodezvăluirii către o altă persoană”. Prin urmare, nu ne putem cunoaşte pe noi înşine decât în măsura în care ne dezvăluim celorlalţi, în măsura în care ne lăsăm cunoscuţi de ceilalţi.
Studiul contemporan al autodezvăluirii se datorează muncii pe care Sidney Jourard a început-o cu mai bine de 50 de ani în urmă. Studiile sale releva faptul că autodezvăluirea este centrală pentru sănătatea mentală a unui individ şi o premisă pentru a satisface relaţiile cu ceilalţi. De fapt, el considera că sănătatea mentală nu este doar condiţionată de autodezvăluire, dar şi că boala mentală rezultă din absenţa acesteia. Astfel Jourard susţinea că oamenii sănătoşi sunt cei care sunt capabili de a se autodezvălui într-o măsură optimă cel puţin unei persoane importante pentru ei. Similar, el susţine că procesul autodezvăluirii este decisiv pentru dezvoltarea relaţiilor profunde şi este asociat,spre exemplu,cu relaţii maritale optime. El considera că autodezvăluirea este înlesnită de către sentimentele de dragoste şi încredere. Dacă eu îl iubesc pe celălalt, spunea Jourard, vreau ca celălalt să mă cunoască într-o măsură cât mai mare, şi într-adevăr, îmi arăt dragostea făcând acest lucru posibil.
Studiile lui James Pennebaker in ceea ce priveste autodezvaluirea au identificat două concluzii importante : faptul că tendinţa generală de a păstra secrete este asociată cu o varietate de consecinţe psihologice şi fiziologice printre care şi depresia, anxietatea, durerile de cap, gânduri intruzive despre secret; dar şi că dezvăluirea, prin intermediul scrisului despre traume şi stres, poate ameliora în mod semnificativ simptomatologia.
Jourard susţine că autodezvăluirea are două roluri primare : de a ne pune într-o mai bună legătură cu ceilalţi şi acela de a ne ajuta sa ne înţelegem mai bine. Astfel încât autodezvăluirea funcţionează şi în serviciul intimităţii dar şi al identităţii. Când o persoană se dezvăluie altei persoane în totalitate, în mod spontan şi sincer, misterul pe care aceasta îl reprezenta scade în mod considerabil. Autodezvăluirea dintre oameni reduce misterul pe care o persoană îl reprezintă pentru o altă persoană.
autor Ana Riciu
Masterand Terapii de cuplu si Familie
Psiholog stagiar in cadrul cabinetului de psihoterapie Willing
