Ideea acestui articol mi-a venit in urma discutiei cu o clienta care imi povestea ingrijorata ca fiul ei nu mananca nimic din ceea ce are culoarea verde. Varza, mazarea, castravetii, salata si multe alte legume au avut nesansa de a capata aceasta “nefericita” culoare in nuante diferite. Indiferent cat de intens sau cat de pal se prezinta verdele in farfuria copilului, acesta va porni aproape instantaneu alarma.
Parintii au la indemana atat de multe variante pentru a-si convinge fiii si fiicele sa pescuiasca bobitele verzulii din farfurie. Mai intai trebuie sa vedem daca este esential pentru fiul nostru sa isi infranga aceasta repulsie. S-ar putea ca dorinta noastra sa il faca foarte nefericit.
Gustul si preferintele alimentare se educa dar, mai mult decat atat, ele sunt innascute. Mi-e teama ca dupa ce veti reusi sa convingeti puiul sa rontaie varza precum iepurasii, veti prinde si mai mult curaj! S-ar putea sa treceti la nivelul urmator: branza de vaci! Si apoi la spanac, la ouale crude de prepelita!
Orice comanda provoaca aproape instantaneu refuzul si opunerea. “Mananca salata!” este un ordin pe care copilul il va interpreta ca pe o pedeapsa. Reactia fireasca este negarea. Fiecare dintre noi actioneaza pentru a-si pastra independenta. Supunerea echivaleaza cu abandonul, cu pierderea identitatii.
Daca parintii ar avea mai multa rabdare si ceva mai mult timp, si-ar invata copiii sa prepare ei insisi o salata. Papusilor le place sa manance castraveti, tatalui ii place varza. Haideti sa le pregatim o surpriza! Jocul este cadrul perfect in care ne putem transpune in alte lumi si putem avea roluri imaginare. In momentul in care i-am pus copilului nostru un sortulet si o boneta haioasa l-am transformat intr-un bucatar extraordinar de priceput! Ii vom lasa libertatea de a alege ingredientele. Ca orice joc, gatitul are propriile reguli pe care trebuie sa le respectam: salata de legume combina doar alimentele care se pot consuma in stare cruda; amestecam intr-un bol numai legume; acestea trebuie taiate sau rupte in bucati suficient de mici pentru a putea fi usor mestecate si inghitite. Nu formulati prea multe reguli! Lasati micutul sa rupa frunzele cu mana si ajutati-l sa curete castravetii. El singur va amesteca ingredientele cu o lingura mai mare sau cu manutele. Se va apropia astfel si mai mult de consistenta alimentelor.
Dupa ce salata este gata, “bucatarul sef” ii invita pe toti la masa fara a fi insa obligat sa guste. Oaspetii vor lauda bucatele si vor manca cu pofta! In felul acesta dam fiilor nostri un exemplu de comportament si de atitudine fata de hrana. Exemplele sunt mult mai usor de urmat decat ordinele!
Sa aveti pofta de salata!
Ana-Aurelia Baianu