Să dăruiesc celui de alături sau să păstrez pentru mine? Să îmi apăr interesele personale în defavoarea celorlalţi sau să iau în considerare o soluţie optimă pentru noi toţi?
De-a lungul vieţii noastre ne regăsim de multe ori în situaţii în care putem să alegem între a dărui, a fi buni, empatici și a păstra pentru noi înşine, a fi egoişti şi chiar agresivi. Această luptă este cu atât mai puternică atunci când trebuie să luăm decizii morale mai sofisticate. Povestirea următoare ilustrează această ambivalenţă într-un mod terapeutic. Aşadar, se spune că a fost odată ca niciodată, sau cel puţin aşa începe legenda cherokee, un băiat indian care a primit în dar o tobă frumoasă. Când cel mai bun prieten al lui a văzut-o, l-a întrebat dacă se poate juca şi el cu ea, dar baiatul l-a repezit. Nu voia să îşi împartă noul cadou, aşa că i-a spus prietenului cu mânie: “Nu!”. Prietenul lui a luat-o la fugă iar băiatul s-a aşezat pe o piatră lângă râu ca să se gândească la dilema lui. Ura faptul că rănise sentimentele prietenului său, dar toba era prea preţioasă ca să o împartă. S-a dus deci la bunicul lui să îi ceară sfatul.
Bătrânul a ascultat în tăcere, apoi a răspuns: “Adesea mă simt de parcă doi lupi s-ar lupta în mine. Unul este rău şi lacom şi plin de aroganţă şi mândrie, iar celălalt este paşnic şi generos. Ei se luptă tot timpul iar tu, băiete, ai aceşti doi lupi în tine.”
“Care dintre ei va învinge?” a întrebat băiatul. Bătrânul a zâmbit şi a spus: “Cel pe care îl hrăneşti.”
Cercetătorii din neuroştiinţe explică faptul că adăpostim cu toții o haită de lupi neurologici în creier. Cei bătrâni locuiesc în sistemul limbic şi sunt plini de agresiune şi teamă. Sunt iuţi, eficienţi, dar în cele din urmă mortali şi domină scena de 150 de milioane de ani. Cei mai tineri locuiesc în lobii noştri frontali şi în cingulatul anterior, acolo unde se află empatia, raţiunea, logica şi compasiunea. Sunt jucăuşi şi imaginativi, dar sunt de asemenea şi neurologic vulnerabili şi lenţi prin comparaţie cu activitatea din părţile emoţionale ale creierului.
Prin urmare, atunci când trebuie să luăm decizii morale mai sofisticate, care dintre ei va învinge? Creierul egoist sau cel care cooperează? Cum ne demonstrează legenda, depinde pe care alegem să îl hrănim. Dacă îngădui furiei şi fricii să domine, vei pierde abilitatea neurologică de a gândi logic şi de a te comporta cu compasiune faţă de ceilalţi. De fapt, este aproape imposibil să găseşti pacea şi seninătatea dacă mintea este preocupată de gânduri negative, nelinişte sau ură.
Cu toţii începem viaţa cu o înclinaţie spre egoism, iar dovezile arată că foarte rar sau deloc, abandonăm complet aceste porniri. Cercetătorii au realizat experimente deosebit de interesante în acest sens. Spre exemplu, subiecţilor li s-a cerut să desemneze două sarcini, una sieşi şi cealaltă unui participant pe care nu îl puteau vedea. Una dintre sarcini era interesantă şi oferea recompensă financiară, iar cealaltă era plictisitoare şi nu oferea nici o răsplată. Cei mai mulţi subiecţi aleg pentru sine sarcina benefică. Unui alt set de participanţi li s-a spus că pot da cu banul ca să se ajute în luarea deciziei. Jumătate au folosit moneda, dar majoritatea tot şi-au atribuit sieşi sarcina mai plăcută, chiar dacă aruncarea monedei i-a defavorizat. Dacă însă se aşeza o oglindă în faţa celor care luau decizia, se purtau cu mai multă corectitudine. Poate că se comportau astfel din vinovăţie sau poate pentru că li se amintea că era implicată o altă persoană reală. Mai mult decât atât, când cercetătorii de la Universitatea British Columbia au introdus conceptul de Dumnezeu în timpul unei competiţii simulate, participanţii – indiferent dacă erau religioşi sau nu – s-au purtat cu mai multă generozitate faţă de oponent. Astfel, aluziile spirituale îi aduc pe oameni faţă în faţă cu moralitatea.
Mă întreb dacă nu ar trebui să creştem mai mult, să dezvoltăm acea oglindă în interiorul nostru, oglinda care ne va face mai conştienţi de prezenţa celorlalţi în vieţile noastre…
Bibliografie:
„Cum ne schimbă Dumnezeu creierul. Descoperirile inovatoare ale unui prestigios neurolog” de Andrew Newberg şi Mark Robert Waldman
autor psiholog Ana Rîciu
Masterand Terapii de Cuplu şi Familie
Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei
Universitatea Alexandru Ioan Cuza – Iaşi
Stagiar in cadrul Willing cabinet de psihoterapie