Orice parinte isi doreste ca pruncul sau sa fie cel mai destept, cel mai bun, cel mai minunat. In primul rand, adultii viseaza ca fiii lor sa ii depaseasca pe ei insisi in toate privintele! Sunt cel putin trei capcane in care putem cadea atunci cand ne raportam la copilul nostru:
- ii impunem propriile noastre dorinte ( inclusiv visele nerealizate, pasiunile nesatisfacute)
- il suprasolicitam ( ii cerem mult mai mult decat poate sa faca fizic si intelectual)
- il solicitam prea putin ( copilul nostru ar putea face mult mai mult decat ii cerem noi)
Pentru a ne raporta corect la cel mic este nevoie sa ne evaluam copilul in mod obiectiv. Cum putem face acest lucru?
- il intrebam ce ii place si ce nu ii place;
- ce viseaza? ce isi doreste el cu adevarat?
- cautam sa aflam ce inclinatii are copilul. Este talentat la ceva anume?
- ii spunem copilului adevarul in privinta calitatilor sale. Orice individ sanatos trebuie sa aiba o imagine de sine cat mai apropiata de adevar. Acest fapt il va ajuta sa mentina o stima de sine crescuta si mobilizatoare.
- copilul trebuie sa isi cunoasca limitele astfel el va incerca sa se autodepaseasca si va evolua. in acelasi timp nu riscam sa avem un copilas timid si dezamagit atunci cand sufera un esec.
Orice parinte risca sa isi supraevalueze copiii. Nu este obligatoriu ca toti scolarii sa exceleze la matematica. Unii pot fi buni lingvisti, altii pictori deosebiti. Daca nu intelegem capacitatile reale ale fiilor nostri si le atribuim merite si sarcini irealizabile, atunci putem fi siguri ca ii pregatim pentru esec, nu pentru victorie!
Autor: psiholog Iasi Ana-Aurelia Baianu