Adevarul este ca indiferent daca ne-am dorit din copilarie sau nu sa fim fotomodele, cu totii sfarsim prin a avea rolul de model pentru copiii nostri. Felul in care noi insine ne imbracam ii invata pe cei mici despre alegerea culorilor in vestimentatie, despre stilul ce trebuie abordat si despre accesorii. Ceea ce se afla in farfuria noastra isi pierde calitatea de a constitui cina din seara de luni. In prezenta unui copilas, mancarea de pe masa se transforma intr-o lectie pe care acesta si-o va aminti probabil toata viata.
Priviti copiii dintr-o gradinita! Grupa de prescolari care are alaturi o educatoare ce sopteste se va juca in liniste, va avea un ton scazut al vocii. Acest lucru il dobandesc aproape toti copiii in mod involuntar. Nu exista in programa scolara o activitate care sa aiba drept scop didactic imitarea tonului vocii. „Adultul ma invata sa fac lucruri bune. Adultul tipa cand vorbeste. Voi striga si eu pentru ca asa este bine si frumos!” Astfel rationeaza orice copilas in procesul educarii sale.
Inainte de a-i sanctiona pe cei mici ar trebui sa intelegem cauza comportamentului. Oare nu ne-am suparat candva atat de tare incat am spart o farfurie in chiuveta? Atunci nu suntem indreptatiti sa il judecam pe fiul nostru care tocmai a sfaramat in mii de bucatele masina deoarece aceasta nu mai mergea. Cineva l-a invatat foarte bine cum sa se comporte atunci cand este furios: insusi adultul din fata sa!
Au trecut anii si prin puterea exemplului i-am invatat pe fiii nostri cum sa fie parinti, bunici, prieteni, soti. Am fost modelele lor astfel incat, in zilele ce vor urma, copiii nostri sa paseasca mandri si puternici pe podiumul vietii si sa fie vedete ale modelling-ului vietii umane.
Autor: psiholog iasi Ana-Aurelia Baianu