Copiii invata cu ajutorul exemplelor. Adultii le ofera modele de comportament, de rationament, de reactie. Tot ceea ce facem sau spunem constituie un exemplu pe care cel mic il va urma cu incredere.
O alta modalitate de invatare este experimentarea. Inca de la o varsta frageda se poate vorbi despre experienta personala a copilului. El baga diferite obiecte in gura, isi toarna apa pe tricou si se uda, cade, se loveste. Adultilor li se poate parea exagerat daca nu chiar inutil sa analizeze orice fenomen sau fiecare actiune. Daca pentru o persoana de treizeci de ani pare un eveniment evident faptul ca frunzele se usuca si cad pe pamant, pentru un copil acesta este un fapt extraordinar. Totul este nou si nemaiintalnit atunci cand ai doar trei anisori.
Invatam si prin explicatiile oferite de ceilalti. Cel mai bine este ca aceste lamuriri sa fie oferite de catre parinti, educatori sau bunici chiar in momentul in care copilul le solicita. In caz contrar cei mici vor cauta raspunsurile in alta parte sau isi vor clarifica singuri problemele, lucru care nu este intotdeauna de dorit.
Explicatiile trebuie sa fie clare si simple, pe intelesul copilului. Nu folositi intrebarile lui drept prilej pentru a incepe sa demonstrati cat sunteti dumneavostra de inteligent si de cultivat! Dar nici nu minimalizati importanta raspunsului. Ceea ce le spunem copiilor nostri reprezinta reperele esentiale pentru activitatea de invatare.
Autor: psiholog Ana-Aurelia Baianu