Daca esti parinte de pui mic,atunci s-ar putea sa iti foloseasca impartasirea mea de mai jos. Poate te mai gandesti inainte de a reactiona instinctiv si poate ca te vei opri sa cugeti o secunda.
Magdalena noastra se juca de-a coaforul cu mine,desigur.Se urcase in spatele meu,sus,pe scaun pentru a-mi face o „impletita”.Eu tastam de zor la calculator cand am auzit ca deja cotrobaia prin dulapul din bucatarie.Cand a venit invingatoare cu cel mai mare bol de sticla pe care l-a gasit am inceput teoria.La ce iti trebuie? Se va sparge,e prea mare pentru tine. „Dar,mami,trebuie sa iti ud parul pentru pieptanat”Ok,am spus,dar sa ai grija! In secunda urmatoare se prefacea incantata ca imi coafeaza parul si apoi…a scapat castronul cu pricina.Intr-o singura clipa mi-au trecut prin cap tot felul de ganduri despre banii pe care i-am dat pe el,ca l-am luat de la Metro cu un scop anume,ca e plin de sticle pe jos si ca mi-e lene sa le strang,ca ne vom taia la picioare si altele.Dar urechile imi tiuiau ingrozitor si atunci am inteles.Intorcandu-ma catre fetita mea am cuprins-o in brate cat de tare am putut si I-am spus”te-ai speriat,mica mea! Si tie iti tiuie urechile/asta e?Te-ai speriat?”in momentul acela a venit si plansul,dar unul eliberator din partea ei caci am inteles-o.De fapt,asta era cel mai important aspect din spartul castronului: a speriat-o ingrozitor.Ca si pe mine,de altfel.Se spune,statistic,despre parinti ca rateaza 70% din emotiile copiilor lor.In seara aceasta a fost altfel pentru mine si incep sa invat.Tu ce emotii ai recunoscut la pruncul tau azi?