„Toate familiile fericite sunt la fel; fiecare familie nefericită este nefericită în propriul fel.”
Familia de origine este familia în care am crescut și e formată din părinți, frați sau surori, dar și din generațiile anterioare. De la aceștia am învățat, de-a lungul copilăriei, cine suntem și cum ar trebui să gândim și să ne comportăm. Ei ne-au format credințele și valorile. De la ei știm cum să comunicăm, să interacționăm, cum să ne satisfacem nevoile și cum să gestionăm emoțiile. Membrii familiei noastre de origine și relațiile cu fiecare dintre ei dar și cu familia ca întreg au o influență profundă asupra persoanei care devenim.
Terapia transgenerațională de familie
Una dintre abordările terapeutice de familie ce are la bază teoria sistemelor familiale este cea fondată de psihiatrul american Murray Bowen (1913-1990). Această orientare a beneficiat de o promovare și diseminare intensă prin activitatea fondatorului ei, mai întâi prin elaborarea teoriilor, a ipotezelor și a conceptelor fundamentale, aplicabile unei game largi de situații clinice, iar mai apoi prin formarea unui număr mare de terapeuți în spiritul teoriei sale.
Bowen a văzut familia ca pe un întreg emoțional, o rețea de relații care poate fi cel mai bine înțeleasă atunci când se analizează interacțiunile de-a lungul mai multor generații (cel puțin trei). Noi, ca membri ai unei familii de origine, iar mai apoi ai familiei de procreare, suntem în mare măsură conectați emoțional cu ceilalți membri astfel încât părem că trăim împreună sub aceeași ”piele (înveliș) emoțională”. Și, din păcate pentru unii dintre noi, aceste moduri de a fi conectați care vin ”la pachet” cu familia în care ne naștem (prin urmare nu e o opțiune) nu ne sunt tocmai favorabile.
Familia funcțională
Imaginea pe care o avem despre noi înșine, concepția a noastră despre cine suntem s-a format în cadrul familiei de origine. Dacă am fost iubiți și valorizați, dacă ne-am simțit în siguranță, vom avea capacitatea de a dezvolta o concepție de sine sănătoasă. Aceasta se formează în cadrul unei familii de origine funcționala. Din perspectivă transgenerațională, o astfel de familie este formată din indivizi bine diferențiați, echilibrați din punctul de vedere al emoțiilor și cognițiilor, care pot gândi și acționa fără să depindă de părerea celorlalți (mai ales a părinților) și care pot fi flexibili și obiectivi în relațiile cu ceilalți. Ei vor putea face față etapelor ciclului vieții în noua familie pe care o întemeiază, adaptându-se noilor cerințe fără a fi adus cu ei din familiile de origine un nivel ridicat de anxietate.
Triunghiurile emoționale
Modelul transgenerațional consideră triunghiul (un sistem alcătuit din trei persoane) ca fiind cel mai mic sistem relațional stabil, format ca urmare a faptului că un sistem de două persoane, de regulă instabil, va căuta să se echilibreze prin atragerea în relație a unei a treia persoane. Indivizii ce fac parte din aceste triunghiuri se influențează reciproc prin intermediul unor forțe emoționale.
Astfel fiind văzute lucrurile, terapeutul, ca agent al schimbării, va putea modifica un triunghi schimbând funcția unei persoane din cadrul acestuia. În plus, Bowen consideră că, pentru a se produce schimbarea în sistemul familial este necesară modificarea funcționării triunghiului central din cadrul familiei, pentru că astfel schimbarea se va transmite întregului sistem. Dacă intervenția terapeutică acționează asupra unui triunghi marginal, acesta va ajunge să fie ignorat de sistemul familial din care face parte.
Problemele din familie
Potrivit acestei abordări, problemele în cadrul unei familii apar ca urmare a transmiterii intergeneraționale a unor tipare disfuncționale de interacțiune. Totuși, nu se poate spune că aceste disfuncții sunt provocate de generațiile anterioare, ci că problemele acestora, rămânând nerezolvate, au ajuns să se perpetueze de-a lungul timpului. De asemenea, tot de la o generație la alta se transmite și se accentuează gradul de diferențiere a sinelui al unora dintre membrii familiilor, astfel încât, în cele din urmă, cei mai afectați dintre aceștia vor ajunge în terapie. Este vorba de acei membri predispuși, de regulă, datorită poziției pe care o ocupă în familia de origine, la a fi implicați cel mai mult în triangulări și în conflictele dintre părinți.
Diferențierea emoțională a sinelui
Gradul de diferențiere emoțională a sinelui a unui individ atunci când își creează propria familie își va pune amprenta, potrivit acestei teorii, asupra tipului de partener pe care și-l va alege. Astfel, un individ cu un grad de diferențiere foarte scăzut va alege un partener asemănător din acest punct de vedere, formând o familie ai cărei membri au mare nevoie de aprobări și acceptare din partea celorlalți și tot ceea ce vor face sau vor gândi va fi tocmai pentru a-i mulțumi pe alții. Sau dimpotrivă, vor fi rigizi în a stabili cum ar trebui ceilalți să fie sau ce ar trebui să facă și nu vor accepta dacă ceilalți nu se vor conforma. Toate aceste moduri disfuncționale de a interacționa se transmit astfel, de la o generație la alta (de la familia de origine la cea de procreare) dând naștere problemelor care, astfel, se vor transmite mai departe copiilor acestor tineri ce vor deveni mai târziu părinți.
Există și persoane care, ajungând să nu mai suporte presiunea, anxietatea mult prea mare pe care o resimt ca venind din partea familiei de origine, ajung, la un moment dat, să se distanțeze, să reducă sau chiar să rupă în totalitate contactul emoțional cu familia lor (cut-off emoțional). Acest lucru se poate face fie prin distanțarea fizică (se pot muta în alt oraș sau chiar în altă țară), fie doar prin evitarea constantă a subiectelor sensibile. Aceste relații doar par a fi funcționale. Ele nu sunt, pentru că problemele nu au fost rezolvate, clarificate, ci doar evitate.
Cu familia la psiholog
Pentru ca o relație de cuplu să funcționeze satisfăcător și să fie de durată, este necesar ca partenerii să fie persoane mature și bine diferențiate. O parte din această maturizare presupune să lăsăm în urmă vechile roluri jucate în familia de origine și să ni le asumăm pe cele noi, acelea de creatori ai unei noi familii. De multe ori pentru aceasta este necesar să devenim mai întâi conștienți de cine am fost cândva dar și de locul pe care îl ocupăm în prezent în familia de origine.
Prin intermediul psihoterapiei putem vedea mai bine de ce facem anumite lucruri, anumite alegeri, de ce reacționăm într-un anumit fel, de unde ne vin credințele pe care le avem și de ce trăim anumite emoții. Descoperirea și înfruntarea a ceea ce am preluat din familia de origine implică un proces ce necesită curaj și perseverență.
„Prin familie viața individului se eternizează. Precum se cufundă în trecut prin strămoșii săi, așa ia în stăpânire viitorul prin descendenții săi.”
Joseph Athanase Paul Doumer
autor psiholog Magdalena Smolinschi
Masterand Terapii de Cuplu și Familie
Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației
Universitatea Al. I. Cuza Iași
Stagiar in cadrul Willing cabinet de psihoterapie