Haina face pe om? | Willing

Sau oamenii ar trebui judecati si apreciati in functie de ceea ce spun si fac?

Cum afecteaza modul in care noi, adultii, ne imbracam imaginea pe care copiii nostri o au asupra vestimentatiei?
La fel cum mancarea din farfuria parintelui reprezinta un exemplu demn de urmat de catre cei mici, tot astfel si alegerea hainelor este influentata de modelul oferit. O mamica elegenta si ingrijita se va bucura de o fetita care vrea sa fie pieptanata, parfumata si imbracata cu cele mai noi si mai moderne rochite. Un baietel al carui tata este din ce in ce mai neglijent in ceea ce priveste tinuta, ne va explica mereu ca el este „”barbat””, ca numai fetitele de „”moteaza”” si ca el are treburi mai importante de facut decat sa se uite toata ziua in oglinda. Infatisarea fiecaruia dintre noi porneste de la nivelul igienei personale. Dupa aceea intervin preferintele pentru unele culori si texturi, pentru un anumit stil de imbracaminte. Bunul gust se mosteneste fie sub forma de talent si pricepere in asocierea articolelor, fie ca rezultat al educatiei si al modelului personal oferit de catre adulti.

Este mai putin scuzabil pentru un copilas faptul ca este nespalat sau prost imbracat decat pentru parintele sau. De ce? Pentru ca cel mic nu se spala si nici nu se imbraca singur! Noi suntem cei care facem cumparaturile si care ne imbracam fiii si fiicele. Noi alegem nuantele si modelele care, credem noi, ar putea fi avantajoase si comode pentru micuti.

In societatea nostra incepe sa se impuna treptat-treptat interesul pentru vestimentatia comoda pe care o purtam in casa. Pana nu demult oamenii stateau imbracati in pijamale si, in cel mai fericit caz, imbracau pe deasupra si un halat. O astfel de tinuta nu este chiar atat de comoda pe cat pare si nici nu ne permite sa primim musafirii neasteptati. Mai mult, modul in care ne prezentam in fata familiei noastre impune respectul si admiratia celor care se afla in casa cu noi. La polul opus riscam sa provocam dezgust sau… mila?                                                                           

Spalatul dintilor, pieptanatul, schimbarea hainelor cu o frecventa cat mai mare posibil sunt deprinderi care se pot forma treptat si insusirea carora ne solicita timp indelungat. Prin perseverenta vom reusi sa formam acte automate care i se vor parea firesti copilului nostru si pe care le va realiza fara nici un efort deosebit!

Autor: psiholog Iasi Ana-Aurelia Baianu

Share This