Noi suntem o oglindă în care alții se reflectă iar EI sunt o oglindă în care noi ne reflectăm la rândul nostru. Ce înseamnă aceasta? Că relațiile pe care le stabilim cu oamenii reprezintă oglinda a ceea ce avem noi nevoie, în mod conștient (rareori) – cel mai adesea, la nivel inconștient. Când ne uităm la ceilalți privim într-o miraculoasă oglindă. Aceasta ne arată realitatea – poate necunoscută nouă – a necesităților și a nevoilor emoționale adânc ascunse în profunzimile sufletului. Uneori, ceea ce vedem în oglindă nu este în acord cu ceea ce ne-am dori iar alteori ne place ce vedem. Câteodată acceptăm reflexia oglinzii, alteori respingem fără să o vedem obiectiv. De fapt, suntem cu toții oglinda celorlalți. Atragem și respingem oameni.
Dar o oglindă va reflecta nu numai imagini negative, ci și frumusețile noastre interioare, calitațile neconștientizate și nedezvoltate încă, pe care astfel ni le putem recunoaște și valorifica.
Dacă vă uitați într-o oglindă și nu vă place ceea ce vedeți, dați vina pe oglindă sau vă gândiți că ar trebui să faceți ceva pentru a vă face să arătați mai bine? Binențeles că nu veți da vina pe oglindă. Ea va reflecta doar sinele vostru. Zâmbiți iar persoana din oglindă vă zâmbește înapoi. Plângeți și celelalte persoane în oglindă plâng și ele. Celelalte persoane reprezintă oglinda voastră, ele trimit înapoi ceea ce voi le transmiteți.
Când observăm și analizăm comportamentul altor persoane, de fapt ne descoperim pe noi înșine. Profilul pe care îl creăm pentru ceilalți este modelat de personalitatea noastră proprie.
Nici unul dintre noi nu e perfect. Avem toți deficiențe, și domeniile noastre de personalitate care sunt subdezvoltate au nevoie de muncă. Dar adesea, nu suntem constienți de aceste deficite. Iubirea de sine, de multe ori ne face să fim în negare, împiedicându-ne în rezolvarea și corectarea acestor deficiențe.
Când observăm defectele de caracter în ceilalți oameni și îi criticăm, într-adevăr sunt părțile nedezvoltate ale personalității noastre, care sunt afișate. Devenim atât de iritați de aceste defecte, deoarece aceleași probleme sunt nerezolvate în noi înșine.
Când vedem greșelile celorlalți – dăm dovadă de simț critic, și aceasta poate fi o ocazie pentru a ne întoarce către noi înșine. Dacă gândim că cineva este arogant, putem examina ego-urile noastre. Dacă vom descrie pe cineva ca fiind aspru putem examina nivelul nostru de bunătate, compasiune și empatie. Dacă obiceiul prietenului nostru de a-i judeca pe cei din jur ne deranjează ar trebui să ne gândim la modul în care vedem noi alte persoane.
Noi ar trebui să încercăm mereu să ne uităm la oameni într-o lumină pozitivă. Dar atunci când acest lucru devine dificil, el se transformă într-o ocazie de a privi spre interior și a ne întreba care este relevanța acestui fapt, unde și ce reflectăm din situații și oameni, care ne este oglinda?
Autor psiholog Ana-Maria Murguleț
stagiară in cadrul cabinetului de psihoterapie Willing
Studenta IPCF Iasi