Cautand sa pregatesc un material despre intarcare am realizat cu mare dezamagire ca nicaieri in literatura dedicata parintilor nu se vorbeste foarte mult despre alaptare si informatii legate de intarcare nu sunt deloc. E ca si cum aceasta etapa nu exista ori e lipsita de importanta. Viata insa ne demonstreaza cu fiecare mamica ce alapteaza ca realitatea e diferita si ca momentul de final al alaptarii este crucial. Aceasta motiveaza si prezenta serie de articole pe care le concep in urma unei intalniri la Iasi cu mamicile din grupul Parentis gazduit si mamosit cu pasiune de Ionela Luciu si Alina Irimia.
- Proiectia personala asupra alaptarii
In functie de imaginea sau proiectia pe care femeia o are asupra alaptarii se va construi si proiectia sa asupra intarcarii..Prin urmare.alaptarea este actul hranirii la san a bebelusului de catre mama.E nevoie sa intelegem si sa ne asumam faptul ca femeile de astazi sunt primele generatii de mame ce alapteaza dupa o lunga perioada de pauza. Haideti sa privim povestea aceasta contextual sau istoric! In perioada comunista femeile mergeau la lucru imediat ce copiii implineau 3 luni si erau plasati in mediul rural la bunici sau in crese. Aceasta explica imposibilitatea alaptarii sugarilor. Dar,cum fiecare explicatie isi pierde din radacinile logice,pastram astazi doar consecinta si anume faptul ca un copil de 3-4 luni e deja prea mare ca sa mai fie alaptat.Tocmai de aici provine presiunea din partea societatii care spune „Draga,dar nu vezi? De-abia il mai poti tine in brate de cat e de lung? Pana la cate luni ai sa ii mai dai? Sa fii si tu putin libera.E rusine.Se uita lumea in parc ca ai copil mare si papa titi!”
Daca indraznim sa aruncam un ochi o generatie mai devreme,o singura generatie,le gasim pe bunicile noastre care povestesc cu lejeritate si bucurie fireasca despre cum mama sau tatal (acum in varsta de 50-60 de ani) trageau scaunul prin curte ca sa suga tâtă. De unde trag concluzia ca ai nostri parinti aveau intre un an si jumatate si doi ani cand detineau minunata putere de a plimba un scaun prin curte. Pe scurt, bunicile noastre au alaptat copiii pana acestia au implinit cel putin doi ani. Daca e sa ne uitam chiar si la intervalul la care ele nasteau copii ( pe cai naturale,fara interventii doar poate la Cel de Sus) gasim tot diferente frecvente intre frati de 2-3 anisori….perioada care coincidea cu restabilirea ciclului menstrual la mama.
Avantajele nostre ca femei de astazi (spre deosebire de mamele care ne-au crescut in perioada comunismului) sunt acelea ca ne putem lua copilul aproape oriunde,pe strada,la cumparaturi,in vizite,la spectacole si la serviciu.In USA mamele au asigurat un tarc langa birou astfel incat micutul sa se joace si ele sa lucreze la calculator linistite.Caci nu poti fi linistita decat daca ai copilul cu tine,asta se stie deja!
In concluzie,ne adaptam social ca fiinte inteligente,care invata si care sunt intr-o perpetua dezvoltare.Pentru aceasta e nevoie de explicatii logice si nu de traditii luate ad literam.Va invit si acum la GANDIRE CRITICA!!!
Cu respect si plecaciune in fata voastra,mamici care alaptati,
psihoterapeut Ana-Aurelia Băianu