Rareori simt nevoia sa impartasesc insa astazi am facut un click care pe mine m-a ajutat mult si sunt sigura ca va va ajuta si pe voi. Ma gandesc la cartile pe care le cumparam si pe care le citim puiutilor nostri. In functie de varsta copilului alegem ceva cartonat,colorat,cu imagini si sclipici. Le citim cu voce tare,preferabil seara.Pana aici….nimic nou.Insa,asa curioasa si intrebatoare cum sunt,mi-am pus urmatoarea problema Care este finalitatea acestor lecturi? In ceea ce ma priveste,le citesc fetitelor mele pentru a le forma deprinderea de a citi zilnic ( ceea ce fac si eu pentru mine cu o strictete de calugar tibetan),pentru a le dezvolta vocabularul,pentru a le invata despre emotii,pentru a le imbogati cunostintele si pentru a le educa rabdarea si concentrarea atentiei. Dar fiind atat de multe obiective de atins,este imposibil sa le indeplinim pe toate prin cartile de Girasol si de la alte edituri sclipicioase si fara continut. Cate carti cu Scufita Rosie vom cumpara,atatea variante ale povestii vom avea.
Nicaieri nu mai apare autorul si pe buna dreptate caci povestea prescurtata ori ciuntita nu mai are demult de-a face cu ce a vrut Perault sa zica. Vocabularul este minim,in general tradus din engleza si cu multe greseli de ortografie. Concentrarea e doar pe actiune si aceea trebuie sa fie cat mai alerta (ca sa nu spun violenta) posibil. Solutia mea? Cartile din biblioteca parintilor nostri,anticariatele si biblioteca Gheorghe Asachi inca mai gazduiesc editiile originale ( de obicei editate si tiparite la Chisinau) ale povestilor.Stiati ca Fram ursul Polar e o carte in toata regula.la fel si Pinocchio si cate si mai cate? Revenind la original veti descoperi imagini care doar schiteaza ideea povestii si lasa imaginatia libera,veti bucura urechile voastre cu termeni demult uitati dar plini de eleganta. Spor la citit si sa aveti clipe minunate in parfum de file vechi si pline de amintiri!