Batai de tobe. Ritmate si vesele. Asurzitoare si tribale. Ii miscau mai intai umerii si ii faceau fruntea sa se aplece cand la stanga, cand la dreapta. Barbia urma onduleurile si intregea zambetul fericit. Pleoapele i se inchideau pastrand amintirea bratelor puternice care loveau instrumentele de piele colorata si pe alocuri roasa de excesul barbatilor. Se vedea dezbracata intre flacari nebune care o invatau cum sa isi ridice bratele inspre curentii infometati. Si cu cat se balansa mai lenes cu atat simtea cum o patrundea fiecare sunet si o facea sa tresara. Isi desprinse talpile de pe pamantul neprietenos si incepuse sa fuga de el inspre inalt. Mai repede si mai repede. Pantofii o parasisera deja crezand ca nebunia avea sa ii farame. Desculta se simtea libera si goala. Vroia sa piarda orice urma de umanitate moderna ce ar fi putut sa o duca impovarata spre culmi. Era usoara si grabita. Picioarele si bratele se miscau haotic iar corpul parea ca vrea sa le-o ia inainte. Tobele intetira bataile si undele lor starneau valuri in aer. O purtara in rotocoale din ce in ce mai mari. Se simtea prinsa de o furtuna si totusi in siguranta. Auzea muzica atat de tare incat vibratiile ii umpleau fruntea si pieptul. Vocile puternice scoteau strigate razboinice. Senzuale si primitive. Era o limba pe care nu o intelegea insa alese sa inventeze ea insasi cuvinte. Rotirea prin aerul cald de deasupra focului o ameti pana bratele ramasera paralizate in sus, pe langa urechi, strapungand parul ce ardea. Picioarele parca ii erau legate unul de altul. Amortite. Era mai usor fara ele. In toata plutirea pastrase zambetul dulce al unei fericiri inocente. Mintea ii era goala de bilutele cenusii. In locul lor lasa sa patrunda silabe fara sens si aer fierbinte care dilata pupilele.
Un tipat sfasaietor ii iesi din inima si ingheta muzica de jos. Un gand de teama uitat intr-un colt ascuns reusise sa puna capat acelei inaltari. Speriati tobosarii ramasera cu privirea atintita in sus si cu suflarea oprita. O priveau cum se prabuseste in rotocoale inverse. Bubuitura corpului ei izbind pamantul dur trezi tobosarii care inconstientii reluara ritmul turbat al batailor pe pielea intinsa. Si muzica lor era vesela inconjurand trupul femeii siroind de fericire.
o metafora terapeutica scrisa de Ana-Aurelia Băianu