Am ales sa discutam astazi despre doua trasaturi de personalitate care pot deveni adevarate valori pentru noi: corectitudinea si cinstea. Dupa acestea ne putem orienta viata de parinte sau pe aceea de educator. Corectitudinea este sinonima cu simtul dreptatii ( de ex. relatii egale cu toti fiii nostri sau cu toti copiii din clasa de elevi). Cinstit este un om care spune adevarul, care nu fura, o persoana care isi recunoaste greselile.
Vom fi corecti stabilind in mod real in partea cui se inclina balanta- are profesorul dreptate sau copilul meu a fost neindreptatit astazi la scoala? Ce pot eu face pentru a remedia situatia si pentru a-i explica celui mic care este modul corect de a reactiona si de a proceda in situatii tensionate? Ce poate copilul meu sa faca? Ar trebui sa pastram mereu in minte ideea potrivit careia parintele este un model extrem de puternic pentru fiul sau. Astfel ne vom identifica propriile calitati pentru a le accentua si defectele pentru a le corecta. Fiind cinstiti cu noi insine vom reusi sa fim corecti si cu fiii nostri.
Puterea exemplului are doua valente: pozitiva (prin renuntarea la fumat,printr-o alimentatie corecta, o buna igiena personala, lectura)
negativa ( eu nu am citit, drept pentru care nu am reusit sa ma educ si nici sa urc pe treptele ierarhiei sociale; am fumat, m-am imbolnavit; nu am mancat corect, m-am ingrasat).
Niciodata nu este prea tarziu! Ma pot lasa acum de fumat, va incepe intreaga familie sa manance sanatos, citim cu totii seara, inainte de culcare.
Parintele poate recunoaste fara teama atunci cand greseste. Greseala si acceptarea ei sunt firesti iar copilul trebuie sa inteleaga si sa invete cum sa le depaseasca si cum sa le corecteze.
A fi obiectiv se concretizeaza prin aceea ca nu trebuie sa ne prefacem ca nu observam greselile celorlalti. Daca nu discutam despre faptele nepotrivite ale micutului, copilul nostru nu va invata din greselile sale si,mai mult, va repeta acelasi comportament considerandu-l normal.
Autor: psiholog Iasi Ana-Aurelia Baianu