Dragii mei, am participat pe 29, 30 si 31 martie la Workshop-ul de Constelatii Familiale, sustinut la Iasi de psihoterapeutul Ion Bucur. Constelatiile Familiale reprezinta o metoda de terapie transgenerationala, care are ca idee de baza faptul ca purtam cu noi atat darurile din familia noastra de origine, cat si incurcaturile de familie nerezolvate in generatiile anterioare. Va marturisesc ca participarea la acest Workshop a fost o adevarata revelatie pentru mine, fiind oricum atrasa de terapia transgenerationala. Astfel, in zilele care au urmat am inceput o adevarata cautare de mai multe informatii despre acest domeniu. In cele ce urmeaza am sa va arat o mica parte din ceea ce am „descoperit”, lucruri despre care stiam poate prea putin.
Psihogenealogia este o abordare terapeutica, deschisa catre legaturile cu stramosii noştri, avand radacinile atat in genealogie, cat si in psihologie. De mai bine de 20 de ani psihologii, psihanalistii, psihoterapeutii si alti specialisti au studiat transmiterea problemelor de natura psihologica de la o generatie la alta si au pus in evidenta existenta unui inconstient familial care leaga inconstientul individual de ceea ce Jung denumea inconstientul colectiv.
In cercetarile sale, Jung a descoperit anumite fenomene stranii, care nu puteau fi explicate daca nu ar exista un gen de conexiune intre membrii aceleiasi specii. De exemplu, Jung a descoperit ca unii eschimosi aveau vise cu serpi sau paianjeni, desi acestia nu exista in cercul polar si nici nu existau alte surse de unde sa afle despre existenta lor. De fapt, nici eschimosii in cauza nu stiau ce viseaza, dar cand desenau imaginile respective, cineva putea recunoaste imediat despre ce era vorba. Astfel, Jung a postulat ideea unui inconstient colectiv la care fiecare membru al speciei este mai mult sau mai putin cuplat si prin intermediul caruia are acces la o serie intreaga de cunostinte, arhetipuri si obiceiuri. Acest inconstient colectiv corespunde partial campurilor morfice din teoria morfogenetica.
Teoria morfogenetica a fost descoperita de catre Rupert Sheldrake. Acesta, fiind de profesie biolog, a fost uimit de anumite fenomene din lumea fiintelor vii care nu puteau fi explicate in niciun fel pana atunci. Voi descrie aici un experiment celebru care a dus la fundamentarea acestei teorii.
Acest experiment a avut loc in 1952 pe insula Koshima unde o specie de maimute (Macaca Fuscata) a fost observata timp de 30 de ani. La un moment dat cercetatorii au inceput sa ofere maimutelor fructe dulci, aruncate in nisip. Maimutelor le placeau foarte mult fructele, dar trebuiau sa le manance acoperite cu nisip, ceea ce era neplacut pentru ele. La un moment dat o femela de 18 luni, numita Imo, a descoperit ca putea rezolva problema spaland fructele intr-o apa din apropiere. Imo i-a aratat aceasta mamei ei. Totodata colegii ei de joaca au invatat aceasta si si-au invatat si familiile cum sa faca. Oamenii de stiinta au asistat la felul in care din ce in ce mai multe maimute au invatat cum sa spele fructele in apa. Intre 1952 si 1958, toate maimutele tinere din colonie au invatat spalatul fructelor. Apoi ceva uimitor s-a intamplat: de la un anumit numar de maimute care isi spalau fructele, brusc fenomenul a luat o amploare exploziva. Daca dimineata doar o parte din maimute foloseau aceasta cunoastere, seara aproape toate maimutele deja spalau fructele. De asemenea, alte colonii de maimute din alte insule, precum si maimute de pe continent, au inceput aproape imediat sa-si spele fructele. Nici in acest caz nu a putut fi gasita o explicatie conventionala cum cunoasterea s-a raspandit asa de repede, trecand apa, fara sa fi existat contacte directe intre diversele colonii de maimute.
Rupert Sheldrake, analizand aceste cazuri, a avansat ideea unor campuri morfice, care aveau rolul de a mentine cunoasterea oricaror fenomene, nu doar din lumea vie, ci si din cea minerala sau chiar cuantica. El a postulat ca aceste campuri inregistrau intr-un anumit fel toate informatiile despre diverse evenimente iar apoi exercitau o influenta formatoare asupra tuturor fiintelor sau obiectelor similare cu cele care au generat evenimentele respective, astfel incat noile evenimente sa se incadreze oarecum in noul tipar. Campurile morfice (sau morfogenetice) se manifesta si la nivel de comunitati umane sau de tari. Chiar intre doua tari vecine pot exista unele diferente morfice mari, care genereaza modele de comportament specifice. De exemplu englezii sunt vestiti pentru calmul lor, latinii pentru „sangele fierbinte”, francezii ca fiind romantici, japonezii ca fiind in general mai corecti si muncitori, germanii mai rigizi si atenti la detalii etc.
Din momentul postularii ei, teoria morfogenetica s-a dovedit imediat un instrument exceptional. Deja puteau fi explicate o serie intreaga de fenomene din cele mai diverse domenii. De exemplu, in psihologie aplicabilitatea a fost imediata. Asadar, dupa cum a descoperit si Jung, anumite fenomene stranii nu pot fi explicate daca nu ar exista un gen de conexiune intre membrii aceleiasi specii.
La începutul secolului XXI, această recunoaştere ia proporţiile unui adevărat curent. Luându-şi ca deviză „oriunde te-ai afla, îţi porţi străbunii în spate; vorbeşte-i de bine, dar eliberează-te!“, psihogenealogia – sau, mai general vorbind, abordarea transgenealogică – câştigă tot mai mult teren, în numeroase practici şi şcoli. În prezent, zgomotele acestui „şantier“ răsună peste tot în jurul nostru. O explicaţie a acestui succes ne-o oferă Steve Lacy, autorul Genealogy Gateway To The Web: „într-o societate care îşi pierde valorile tradiţionale, bulversată de dezintegrarea celulei familiale, oamenii încearcă să intre din nou în contact cu propriile rădăcini“. Sute de psihoterapeuţi recunosc acum importanţa rădăcinilor familiale şi mai ales a eşecurilor acesteia, a lucrurilor nespuse, a secretelor de familie şi a zestrei psihologice moştenite din generaţie în generaţie, în salturi atât de uimitoare, încât trebuie să fii un adevărat expert în comunicare pentru a le putea detecta.
Cheia pentru a ne recastiga libertatea de actiune si de a iesi din modelele nefaste este constientizarea repetiţiilor care apar in viata noastra, decodarea si dezactivarea acestora.
Bibliografie:
„Ma dor stramosii”- Patrice Van Eersel, Chaterine Maillard
http://www.bodymindspirit.ro/psihogenealogie/psihogenealogie/
http://www.armonianaturii.ro/Teoria-morfogenetica-I.html*articleID_521-articol
Autor: psiholog Alina Florea
Masterand Terapii de Cuplu si Familie
Faculatatea de Psihologie si Stiinte ale Educatiei
Universitatea Al.I.Cuza Iasi
Stagiar in cadrul Willing cabinet de psihoterapie