De peste 28 de ani ascult, observ, explorez mintea umană în numeroasele ei ipostaze – de la vulnerabilitatea copilăriei, până la abisurile întunecate ale celor care au rătăcit dincolo de limitele morale și legale.

Dacă există un fir roșu care leagă întreaga mea carieră, acesta este copilăria – acel moment magic, dar și fragil, în care se pun bazele întregii vieți emoționale.

Primii pași profesionali- Protejând copilăria, reconstruind speranța

Primele file ale carierei mele s-au scris în domeniul protecției copilului, un univers sensibil, dar plin de speranță. Am avut privilegiul de a lucra alături de organizații internaționale precum PHARE, Body Shop International și Children on the Edge UK, contribuind la reîntregirea familiilor și la sprijinirea copiilor aflați în tranziție spre o nouă viață.

În acești ani, am învățat că un copil nu are nevoie doar de hrană și adăpost, ci și de rădăcini emoționale puternice, trebuie văzut ca un suflet care are nevoie de ghidaj, nu de etichete. Am realizat evaluări psihologice complexe, am sprijinit părinți adoptivi și biologici, am devenit martoră la renașterea speranței în ochii celor mici. A fost lecția care mi-a arătat cât de esențială este intervenția timpurie, călăuzirea blândă și protejarea fiecărui vis fragil. Am învățat că o copilărie de calitate nu este doar un interval de timp, ci o arhitectură fină de relații, limite sănătoase și repere emoționale. Prevenția nu înseamnă doar evitarea unor comportamente viitoare, ci construirea, zi după zi, a unui drum pe care siguranța, echilibrul și armonia să nu fie excepții, ci normalitate.

Psiholog criminalist – Explorând limitele naturii umane

O etapă importantă în evoluția mea profesională a fost cea în care am profesat ca psiholog criminalist. Timp de 24 de ani, activitatea mea în domeniul psihologiei judiciare m-a pus față în față cu una dintre cele mai provocatoare laturi ale naturii umane: agresivitatea dusă la extrem, suferința din spatele actelor violente, complexitatea psihologică a celor care încalcă limitele morale și legale. Am fost martoră la povești greu de cuprins în cuvinte și am căutat să înțeleg mecanismele care conduc un om spre astfel de alegeri.

Formarea internațională pe care am urmat-o în cadrul Federal Bureau of Investigation (FBI) și American Polygraph Association mi-a oferit instrumente esențiale de analiză comportamentală, detectare a minciunii și interpretare a microexpresiilor. Dincolo de tehnică, însă, experiența directă cu agresorii și victimile mi-a oferit o perspectivă profundă asupra felului în care trecutul modelează prezentul. Nimeni nu devine peste noapte cine este – fiecare comportament extrem își are rădăcinile în istorii personale marcate de tăceri, traume, nevoi neîmplinite.

Experiența mea ca psiholog criminalist, lecțiile dure ale psihologiei judiciare, mi-au arătat că agresivitatea nu apare doar dintr-un gest impulsiv, ci se formează treptat, hrănită de tăceri, neînțelegeri și răni nevindecate. Anturajul, conjunctura, influențele exterioare – alcoolul, drogurile, modele greșite – pot fie să încline balanța spre rătăcire, fie să ofere repere pentru a rămâne pe un drum echilibrat.

Din această înțelegere s-au născut programele de management al agresivității pe care le desfășor astăzi, individual sau în grup, pentru a ajuta tinerii să își recunoască emoțiile și să își găsească echilibrul. Dar prevenția nu este doar despre ei – părinții joacă un rol esențial. O conectare autentică, o prezență conștientă și un spațiu emoțional sigur sunt pilonii unei copilării de calitate. Pentru că un copil care se simte văzut și înțeles nu va căuta răspunsuri în furie sau în singurătatea unor alegeri greșite.

Fiecare experiență profesională mi-a întărit convingerea că esența unei vieți echilibrate se clădește din copilărie. Un copil nu este o povară, ci o inimă care bate cu speranță. Furia și rătăcirea pot fi înțelese și canalizate, iar prin prevenție și sprijin, putem transforma vulnerabilitatea în forță.

Între catedră și cabinet – Formare, cercetare și mentorat

În prezent, îmi desfășor activitatea între catedră și cabinet, între teorie și practică, ghidată de convingerea că psihologia este un domeniu viu, aflat într-un dialog continuu între cunoaștere și aplicabilitate. Activitatea didactică universitară îmi oferă prilejul de a forma viitoarele generații de psihologi și medici, de a le împărtăși nu doar conceptele teoretice, ci și nuanțele fine ale realității clinice, provocările și responsabilitățile acestei profesii. În paralel, pasiunea pentru cercetare m-a condus spre publicarea de articole de specialitate, contribuind la dezvoltarea și rafinarea domeniului.

O parte dragă a  parcursului profesional  este supervizarea profesională, unde, printr-o împletire organică între experiența academică și cea practică, ghidez tinerii psihologi în procesul lor de formare. În dialogul direct, în analiza cazurilor, în descifrarea subtilităților fiecărei intervenții, se conturează adevărata înțelegere a profesiei – un echilibru fin între știință, intuiție și profunzimea relației umane.