Nu este ușor să primești ajutor atunci când ai învățat că trebuie să te descurci singur
Uneori oamenii ajung să creadă că trebuie să ducă totul singuri.
Să se descurce.
Să rezolve.
Să nu deranjeze.
Să nu aibă nevoie prea mult de ceilalți.
Și, în timp, asta poate deveni atât de normal încât nici nu mai observă cât de greu le este să primească ajutor.
Uneori independența apare din adaptare, nu din siguranță
Există oameni care au învățat foarte devreme că trebuie să fie puternici.
Poate pentru că:
- nu au simțit suficient sprijin emoțional,
- au fost nevoiți să se maturizeze prea repede,
- au învățat că vulnerabilitatea nu este sigură,
- au simțit că trebuie să se descurce singuri ca să fie în siguranță.
Și atunci corpul începe să funcționeze într-un mod în care:
- controlează mult,
- cere puțin,
- se bazează doar pe sine,
- evită să arate cât de greu îi este.
Din exterior, oamenii aceștia par foarte funcționali.
Dar uneori, în interior, există multă oboseală și tensiune.
Pentru unele persoane, a primi ajutor poate activa disconfort
Uneori oamenii își doresc sprijin.
Dar când cineva se apropie cu adevărat, apare:
- neliniștea,
- retragerea,
- neîncrederea,
- senzația că trebuie să se descurce singuri oricum.
Nu pentru că nu vor apropiere.
Ci pentru că sistemul nervos nu a învățat suficient că relațiile pot fi și sigure.
Corpul poate rămâne permanent pregătit să „țină totul”
Atunci când ai trăit mult timp în responsabilitate, control sau supraviețuire, poate deveni greu:
- să ceri ajutor,
- să te sprijini pe cineva,
- să te relaxezi în prezența altcuiva,
- să simți că nu trebuie să faci totul singur.
Uneori oamenii nici nu își dau seama câtă tensiune țin în corp până când cineva încearcă să fie cu adevărat aproape.
Reglarea sistemului nervos se construiește și prin relații sigure
Siguranța nu apare întotdeauna doar în interiorul nostru.
De multe ori se construiește și în relație cu oameni alături de care:
- nu trebuie să demonstrăm permanent ceva,
- nu trebuie să fim perfecți,
- nu trebuie să ducem totul singuri,
- putem fi vulnerabili fără teamă.
Uneori corpul începe să se relaxeze tocmai atunci când simte că nu mai trebuie să supraviețuiască singur.
A primi ajutor nu înseamnă slăbiciune
Pentru mulți oameni, asta este una dintre cele mai dificile lecții.
Pentru că au învățat că valoarea lor vine din:
- cât rezistă,
- cât pot duce,
- cât de puțin au nevoie de ceilalți.
Dar oamenii nu sunt construiți să funcționeze permanent singuri.
Iar uneori vindecarea începe exact în locul în care corpul descoperă că poate, în sfârșit, să lase puțin din greutate jos.
Uneori primul pas nu este să faci mai mult
Poate primul pas este doar să observi:
- cât timp ai încercat să te descurci singur,
- cât de greu îți este să primești sprijin,
- câtă tensiune apare atunci când cineva încearcă să fie aproape.
Și poate, treptat, să permiți corpului să învețe că nu toate relațiile înseamnă pericol.
Unele pot deveni spații de siguranță.
Mai multe articole despre reglarea sistemului nervos, corp și terapia craniosacrală puteți găsi și pe: www.craniosacraliasi.ro
Ionela
Psihoterapeut sistemic în formare, consilier pentru dezvoltare personală și terapeut craniosacral.
