Nu orice senzație de urgență înseamnă că există o urgență

Nu orice senzație de urgență înseamnă că există o urgență

Sunt perioade în care avem multe lucruri de rezolvat.

Un mesaj la care trebuie să răspundem.
O decizie de luat.
O conversație care a rămas deschisă.
O problemă la serviciu.
Ceva legat de familie.
Un lucru care trebuie organizat pentru săptămâna viitoare.

Unele chiar au nevoie de atenția noastră acum.

Altele vor avea nevoie de ea mai târziu.

Iar pentru unele, încă nu avem informațiile necesare ca să putem face ceva.

Și totuși, în interiorul nostru, toate pot începe să se simtă la fel:

Trebuie să rezolv asta. Acum.

Dar senzația de urgență și urgența reală nu sunt întotdeauna același lucru.

Mintea poate trăi astăzi și ceea ce urmează abia mâine

Capacitatea de a anticipa ne ajută.

Ne permite să planificăm, să prevenim probleme, să ne organizăm și să ne pregătim pentru ceea ce urmează.

Dar anticiparea are și un cost atunci când fiecare lucru viitor este adus mental în prezent.

Știm că săptămâna viitoare trebuie să luăm o decizie și începem să o analizăm astăzi.

Așteptăm răspunsul cuiva și construim deja variante pentru fiecare răspuns posibil.

Există o problemă care va trebui rezolvată, dar încă nu avem toate informațiile, așa că încercăm să găsim soluția înainte ca problema să fie suficient de clară.

Astfel, putem ajunge să trăim simultan nu doar ceea ce se întâmplă acum, ci și ceea ce s-ar putea întâmpla.

Lucrurile nerezolvate ocupă spațiu

Mintea noastră are tendința de a reveni la lucrurile rămase deschise.

„Să nu uit.”

„Trebuie să mă ocup.”

„Ce fac dacă…?”

„Ar trebui să decid.”

Fiecare dintre ele poate părea mic separat.

Dar atunci când sunt multe, ele se pot transforma într-un fundal permanent de activare.

Chiar dacă stăm pe canapea, o parte din noi continuă să organizeze, să anticipeze, să compare variante sau să caute soluții.

Corpul poate participa și el la această stare: tensiune, agitație, dificultatea de a ne opri, senzația că trebuie să facem ceva, chiar dacă nu este foarte clar ce.

Și atunci putem interpreta starea interioară ca pe o informație despre realitate:

„Dacă simt că este urgent, probabil că este urgent.”

Dar nu întotdeauna este așa.

Uneori chiar există o urgență

A diferenția senzația de urgență de urgența reală nu înseamnă să amânăm totul.

Uneori situația chiar cere acțiune imediată.

Există termene.

Există probleme care se agravează dacă nu intervenim.

Există oameni care au nevoie de un răspuns.

Există decizii care ne aparțin și pe care este important să le luăm.

Reglarea nu înseamnă să ne convingem că nimic nu este urgent.

Înseamnă să putem vedea mai clar ce este urgent și ce doar se simte urgent.

Nu toate lucrurile deschise sunt probleme pe care le putem rezolva acum

Uneori există ceva concret de făcut.

Alteori, următorul pas depinde de altcineva.

Poate așteptăm un răspuns.

Un rezultat.

O informație.

O decizie care nu ne aparține.

Sau pur și simplu timpul necesar pentru ca o situație să devină mai clară.

În astfel de momente, încercarea de a găsi imediat o soluție poate produce și mai multă tensiune.

Nu pentru că nu ne străduim suficient.

Ci pentru că încercăm să rezolvăm ceva pentru care o parte din răspuns încă nu există.

„Ce pot face acum?” este diferit de „Cum rezolv tot?”

Când sunt multe lucruri deschise, poate fi util să nu le tratăm ca pe o singură masă de probleme.

Putem începe să le diferențiem:

Ce are nevoie de mine acum?

Ce poate aștepta?

Ce depinde de mine?

Ce depinde de altcineva?

Pentru ce nu am încă suficiente informații?

Care este următorul pas concret pe care îl pot face?

Uneori răspunsul va fi o acțiune.

Alteori va fi o conversație.

Uneori va fi să cerem ajutor.

Iar alteori răspunsul poate fi pur și simplu:

„Pentru moment, nu am ce să fac cu asta.”

Aceasta nu este neapărat pasivitate.

Poate fi capacitatea de a nu consuma prezentul încercând să rezolvăm prematur viitorul.

Corpul are nevoie și de diferențiere, nu doar de calmare

Când vorbim despre reglarea sistemului nervos, ne gândim adesea la relaxare, respirație, odihnă sau reducerea tensiunii.

Dar reglarea poate însemna și altceva.

Să putem face diferența între pericol și disconfort.

Între ceea ce se întâmplă acum și ceea ce anticipăm.

Între ceea ce putem controla și ceea ce nu depinde de noi.

Între o problemă care cere acțiune și una pentru care trebuie să așteptăm.

Uneori nu avem nevoie doar să ne calmăm în mijlocul haosului.

Avem nevoie să ajutăm mintea și corpul să nu trăiască zece momente viitoare ca și cum s-ar întâmpla toate astăzi.

Putem lăsa unele lucruri deschise fără să le abandonăm

Poate că una dintre capacitățile pe care le construim în timp este aceea de a putea spune:

„Știu că acest lucru există. Nu îl ignor. Dar nu trebuie să îl rezolv acum.”

Asta poate fi dificil mai ales pentru oamenii responsabili, obișnuiți să anticipeze, să prevină și să găsească soluții.

Dar viața conține inevitabil și perioade în care nu avem toate răspunsurile.

Unele lucruri se rezolvă prin ceea ce facem.

Altele devin posibile abia când apare o informație nouă, când celălalt răspunde sau când situația evoluează.

A putea rămâne în acel spațiu fără să transformăm fiecare necunoscut într-o urgență poate deveni, în sine, o formă de reglare.

În procesul terapeutic putem explora atât ce alimentează această nevoie de a rezolva repede lucrurile, cât și felul în care incertitudinea, responsabilitatea și anticiparea sunt trăite în corp și în relație cu ceilalți.

Psihoterapia, lucrul cu reglarea sistemului nervos și, acolo unde este potrivit, Terapia CranioSacrală pot oferi perspective complementare asupra acestor procese.

Pentru mai multe articole despre relația dintre corp, emoții, relații și felul în care ne adaptăm experiențelor de viață, poți găsi resurse și pe craniosacraliasi.ro.