De ce copiii au nevoie de părinți reglați emoțional, nu perfecți
Mulți părinți simt presiunea de a face totul „corect”.
Să nu greșească.
Să fie mereu calmi.
Să știe întotdeauna ce să spună.
Să răspundă perfect fiecărei emoții a copilului.
Și atunci când nu reușesc, apare adesea vinovăția.
Dar copiii nu au nevoie de părinți perfecți.
Au nevoie de adulți care pot oferi, cât mai des, siguranță emoțională și reglare.
Copiii simt mai ales starea emoțională a adultului
De multe ori, copiii percep nu doar cuvintele, ci și tensiunea din corpul adultului.
Tonul vocii.
Ritmul.
Respirația.
Privirea.
Agitația.
Prezența sau absența emoțională.
Sistemul nervos al copilului se dezvoltă în relație cu sistemul nervos al adultului.
De aceea, reglarea emoțională nu înseamnă să fim perfecți.
Ci să putem reveni, treptat, la siguranță și prezență.
Despre modul în care sistemul nervos influențează relațiile și schimbarea emoțională am scris și aici.
Copiii nu au nevoie de părinți care nu greșesc niciodată
Toți părinții se enervează uneori.
Obosesc.
Se activează.
Ridică tonul.
Se simt copleșiți.
Problema nu este existența emoțiilor.
Ci ce se întâmplă după.
Un copil poate tolera momente dificile atunci când există:
- reconectare,
- reparație,
- siguranță,
- disponibilitate emoțională.
De multe ori, relația nu este afectată de imperfecțiune.
Ci de distanța emoțională constantă sau de tensiunea cronică.
Când adultul rămâne permanent în alertă
Mulți părinți trăiesc în suprasolicitare și tensiune fără să își dea seama.
Corpul rămâne în alertă.
Mintea nu se oprește.
Sistemul nervos funcționează permanent în modul „trebuie să fac față”.
Iar copiii simt această stare.
Uneori, părintele nu este rece sau distant intenționat.
Ci pur și simplu foarte obosit și deregulat.
Reglarea emoțională se transmite prin relație
Copiii învață reglarea emoțională în primul rând prin experiență relațională.
Prin:
- tonul calm al vocii,
- contact,
- siguranță,
- disponibilitate,
- ritm,
- prezență.
Nu prin perfecțiune.
Nervul vag are un rol important în aceste procese de conectare și reglare.
De aceea, uneori cea mai importantă întrebare nu este:
„Cum să fiu un părinte perfect?”
Ci:
„Cum pot avea mai multă grijă și de propriul meu sistem nervos?”
Și părinții au nevoie de reglare
Mulți adulți încearcă să ofere copiilor ceea ce ei înșiși nu au primit suficient.
Siguranță.
Liniște.
Prezență.
Conectare emoțională.
Iar asta poate deveni foarte dificil atunci când propriul corp rămâne în alertă.
În cabinet lucrez integrativ cu psihoterapia, reglarea sistemului nervos și terapia craniosacrală pentru a susține procesele de reconectare și siguranță emoțională, atât pentru adulți, cât și pentru copii.
Poate că cei mici nu au nevoie de părinți perfecți.
Poate că au nevoie, mai ales, de adulți care pot reveni din nou și din nou la prezență, conectare și siguranță.
Mai multe articole despre reglarea sistemului nervos, relația părinte-copil și terapia craniosacrală puteți găsi și pe: www.craniosacraliasi.ro
Ionela
Psihoterapeut sistemic în formare, consilier pentru dezvoltare personală și terapeut craniosacral
