Prima zi de grădiniță

Ca parinte cu certitudine te gandesti cum va fi prima zi de gradinita din viata copilului tau, cum sa procedezi si cum sa te comporti fata de copilul tau atat fizic cat si psihic. Este o provocare majora pentru toata familia,iar responsabilitatea cade pe umerii tuturor participantilor la acest proces: parinti, copil, cadre didactice si auxiliare. Motivatia mea in a scrie acest articol a venit in urma primei mele sedinte cu parintii pe care o asteptam cu drag si curiozitate, dar si cu emotiile si intrebarile de rigoare. Atunci, m-am gandit si simtit in acelasi timp cat de intens simte copilul meu aceasta schimbare, Daca eu ca adult am atatea emotii si nevoie de timp pentru a cerceta si a ma putea adapta la etapa aceasta, atunci oare copilul meu de ce si de cat are nevoie???!!! In acest sens,d-le educatoare, d.na directoare, si parintii mi-au fost de un real folos participand prin expunerea abordarii lor, a opiniilor, la conturarea si expunerea aspectului si parerii mele profesionale ca psihoterapeut sistemic pentru familie si cuplu cu privire la intrebarile de mai sus. Mi-au ramas in minte trei aspecte: 1.copiii plang in prima zi, a doua zi plang mai tare, iar a treia zi plang si mai tare. 2.Parintii pot ramane un timp minim in sala sau afara sau pot suna sa vada cum decurge situatia, sau daca e absolut necesar vor fi chemati la gradinita sa linisteasca, copilul. 3. D-le educatoare ne-au instiintat ca pe parcursul anului vor face lectii deschise cu parintii. Ce frumos!!! Acum, cu privire la motivele amintite doresc sa fac cateva precizari: Copiii plang din ce in ce mai tare pentru ca e firesc. Ei au nevoie sa isi planga desprinderea pe de o parte, ca si noi parintii care varsam lacrimile pe coridorul gradinitei, dar lucrul cel mai important care se petrece e faptul ca ei pleaca dintr-o Baza Sigura, Familia, intr-o baza care Trebuie sa devina sigura. Pleaca dintr-o baza familiara si rutinata intr-una noua, nerutinata, mai mare si complexa in alt mod fata de cel stiut. Ei plang ca un semnal de a se salva pe ei insisi.

Transferul In Siguranta de la o baza la alta depinde de cat si cum au fost securizati in prima baza. Daca, copilul este securizat el il va invita pe parinte sa exploreze noua baza cu el si se va desprinde treptat si usor, daca este insecurizat se va agata necontenit si cu insistenta de prima baza, iar daca ezita, dar totusi se desprinde el poate explora cu neliniste. Bineinteles ca intervin firea si felul copilului de a fi, dar incercati sa observati nuantele. In timp ce scriam aceste cuvinte imi imaginam jocul de baseball si cum trebuie jucatorii sa fuga de la o baza la alta cu incredere si cu stiinta pentru a reusi. Exact asa e si cu extinderea de la cercul familial la cercul socio-educational. Tot de securitatea emotionala e legat si aspectul imbolnavirii. Este normal ca un copil care e mai mic sa se imbolnaveasca mai usor, deoarece el inca are mai mare nevoie de a ramane in prima baza. Sistemul imunitar e legat de nevoia de a fi aproape. Daca un copil se imbolnaveste mai des decat media, chair daca e mai mare si merge deja la gardinita, atunci securizarea emotionala are nevoie sa creasca, Prima baza e nevoie sa isi puna niste intrebari si sa rezolve situatia. Aud in experienta mea ca psihoterapeut parinti care vin si imi spun: ” Nu stiu ce sa ma fac cu acest copil. E mereu bolnav. Tot timpul e racit!” E evident ca relatiile din familie trebuie reevaluate. Aceste lucruri m-au grabit catre punctul 2 al articolului meu. A fos minunat cand personalul didactic a fost deschis si absolut flexibil in ceea ce priveste posibilitatea de a ramane un timp cu copiii nostri. Ar trebui sa fie obligatoriu prin lege transferul in siguranta de la o baza la alta. Sa poti ramane cu copilul in sala, sa participi la activitati impreuna cu el si in noul mediu sa il asisti in nevoile sale. Tot in practica mea intalnesc des adulti care nu se simti securizati nici cand schimba serviciul, scoala, orasul, etc. Aduceti-va aminte cand copilul dvs. a trecut de la scutec la olita. A avut nevoie de timp si cercetare si sustinere ca este potrivit pentru el sa faca acest pas si aceasta se intampla la el in casa. Si ce bucurosi si emotionati erati! Asa este si cu primele zile de gradinita. Un lucru de care sunt foarte bucuroasa totusi, este ca statul roman ofera mamelor sustinerea de a ramane doi ani in concediu de crestere a copilului. Teoretic, un copil e pregatit de o detasare vizibila la varsta de 4 ani. In final toate lucrurile se leaga. Punctul 3 imi lasa imaginatia si dorinta sa prinda contur si sa nu incetez sa sper si sa cer si sa intreb: Oare cum ar fi daca lectia deschisa de peste an ar deveni lectii deschise de inceput de an, chiar si pentru 5 zile sau indraznesc sa spun 10, chiar daca stiu ca pentru cadre e un efort mai amplu, pentru unii parinti aproape imposibil, iar pentru copiii nostri ar fi o Imensa fericire ceea ce reperezinta o sanatate curata. Sigur unii vor spune ca va fi si mai grea despartirea, ca se vor obisnui asa, dar eu vreau sa trag o linie intre adaptare si resemnare si intre desprindere si dependenta cu nota ca fiecare convingere participa din interior catre exterior. Si nu uitati: Daca totul e in regula, copilul simte ca e in regula. Daca nu e in regula simte ca nu e in regula si se exprima sub cea mai la indemana forma si nu una gandita neaparat de noi. Multumesc celor care m-au inspirat in acest articol! Succes tuturor! Am scris acest articol in calitate de parinte si psihoterapeut sistemic pentru cuplu si familie.