Haina nu-l face pe om, dar functia?

Da, mereu am fost CINEVA! De mica m-am nascut CINEVA si astazi sunt CINEVA. Si asta este pentru ca e ceva cultivat si educat. Educatie prin parintii mei care mi-au cultivat INCREDEREA DE SINE! Suntem CINEVA prin prisma a ceea ce ne simtim a fi si nu prin ce ocupam…

Vin deseori persoane in cabinetul meu care se straduiesc din rasputeri pentru a-si recastiga SINELE; PUTEREA SINELUI SI O ALTA STIMA.

Am observat in jur straduinta multora de a se afirma; de a se face cunoscuti sau recunoscuti;…pe strada; tv sau alte medii mai mult sau mai putin publice!

Insa ce e cu adevarat esential in aceasta atitudine, e convingerea interioara care dicteaza! In sinea mea ca adult sa stiu care imi e scopul, ce doresc sa obtin. Daca lucrurile sunt facute doar din plan mental, vor aparea pe termen lung oboseala psihica si nesiguranta de sine, provenita din pozitia de concurenta.

Subiectul acesta cuprinde o diversitate de trasaturi ce pot fi dezbatute! Ca atare cei care cititi puteti face adaugiri; spune pareri sau impartasi alte experiente personale. Subiectul nu e absolut! E doar unic prin prisma experientei fiecaruia si comun sau similar prin trairea aceleiasi emotii sau sentiment.

Deopotriva ajung la mine oameni ce luceaza si in sectorul privat si de stat si care inevitabil au „SEFI”. Ce am constat, e ca multi doresc sa ocupe FUNCTIA DE SEF pentru „A FI CINEVA”. Isi doresc cu ardoare functii inalt ierarhice pentru a acoperi diferenta dintre cunostinte si golul emotional. Mai degraba e ca o fuga de sine. Beneficiile functiei pot atinge orgoliul personal si nu interesul de a dezvolta relatii sanatoase de colaborare sau de a „oferi” celor care lucreaza cu ei, din propriile lor abilitati, valori si cunostinte.

Profilul psihologic sau moral al sefului disfunctional se contureaza pe ideea de inhibare a subalternilor, de a crea teama sau frica. El nu te va aborda direct, spunandu-ti civilizat ce ar dori sa schimbi in comportamentul tau pentru a fi mai eficient; ci va apela la diverse tertipuri sau cai laterale; iti va transmite mesaje subliminale, dandu-ti astfel de inteles ca nu te place. Insa eu cred ca la birou nu e necesar sa ne placem. La birou e suficient sa ne respectam ca si colegi. Nu mergem la „munca” sa ne imprietenim! Nici aceste lucruri nu ar constitui o problema daca ele nu s-ar permanentiza.

Cel mai dificil este cu seful care de fapt nu doreste niciodata sa fie multumit. Fiindca oricum ai incerca, vei observa ca el mereu va mai gasi ceva de adaugat care nu il multumeste, la ceea ce faci sau poate chiar si la tine. Tiparul este ca El, cel care se afla acolo sa coordoneze, sa conduca a fost in copilarie privat de recompense emotionale; de intelegere fata de propriile-i actiuni; validare si o abordare directa si sincera in relatia cu parintii sau apropiatii. Am inatalnit persoane care odata ajunse in functii de conducere incepeau sa se comporte razbunator ca forma de corectare. Nu vorbesc cu ceilalti zile intregi, te ocolesc sau se retrag pur si simplu evitand contactul sau dialogul, dandu-ti de inteles ca e SUPARAT. Satisfactia lor e aceea de a te face sa te simti VINOVAT. Convingerea lor e ca vinovatia si critica sunt instrumente relationale constructive in relatiile cu ceilalti si astfel te vor face UN OM MAI BUN. Cum va intreb?? Sentimentul de Umilinta Te Progreseaza? Te Dezvolta??

Ma uluieste sa aud atat de des in jurul meu ideea de „critica, constructiva”! Nu exista asa ceva!! Fie te hotarasti sa critici fie inveti sa comunici autentic pentru a fi congruent. Adica cineva care vine la tine si simte furie, ura, frustrare si vine spunandu-ti cat e de gresit, incorect sau nepotrivit faci una sau alta, puteti afirma ca e constructiv, eficient?

Nu! Mesajul e dublu. Ceea ce se vede ca atitudine si emotie e una si ceea ce transmite verbal e alta! Incongruenta! Prin astfel de prezentari personale vor lupta sa fie CINEVA! Nu isi dau seama ca daca ar investi in ei ca oameni s-ar ridica, ar fi vizibili.

Ar fi recomandabil sa invete in a se baza pe sine insasi si calitatile sale de adult in primul rand. Prin dezvoltarea comunicarii sa exprime congruent gandul dar si emotia! Ei lupta cu ceilalti disfunctional pentru a se remarca. Ei cred de altfel ca daca se manifesta astfel sunt corecti si verticali.

Pentru mine ca terapeut practician pot sa desprind imaginea oglinda a familiei lor de origine. De fapt se intampla pur si simplu proiectarea tiparelor de interactiune intre membrii familiei lor. Ei isi doresc sa fie mai bine dar fara sa se schimbe ca adulti.

La capatul celalt cel care are o buna stima de sine, isi va dori mai inatai sa lucreze la propria dezvoltare; va dori sa impartaseasca si celorlati ideea de progres si mai ales isi va pune la dispozitie abilitatile si calitatile pentru cresterea subordonatilor. E de fapt Liderul, care este CINEVA! El va accede treptat in functii.

Lectura placuta sa aveti!